(pamflet)
Cineva care ar încerca să mă lămurească ce este cu acest nou partid liberal va trebui să stea tare în scrieri sau alte cele pentru a mă convinge că „noutatea” ca și adjectiv își are vreun loc printre tărtăreții fuzionați. Citesc în dicționarul de 3 kg din 1996 o grămadă de definiții la termenul „nou” și nu mă dumiresc în nici un chip cam pe unde se aplică. Zice acolo că e „ceva creat pentru prima dată”, sau că apare cu „ceva schimbat”. E clar că pe aici nu s-a umblat. Poate la „evoluție”, cum dă dex-ul mai departe. Păi din octombrie, când a avut loc botezul, până aproape de mărțișor singura evoluție s-a marcat la făcut guverne pe hârtia sul. Așezarea unei tanti pe scaunul de șef, oricum golit din primăvară, nu se pune pe motiv de zguduială populară europeană. Văzând că n-o scot la capăt cu dex-ul, plec la registrul partidelor politice, unde nu găsesc nici un partid nou liberal. Aclea, cum ar zice Călin de pe Criș, scrie că din două, conform bla-bla, a rămas doar unul. Care se legăna… Fiind totuși trăitor de ceva vreme prin d-astea, îmi aduc aminte că dintr-unul, tot liberal, s-au făcut două… Drept e că au avut oamenii argumente. Partidul nu era democrat deloc, și ca atare au plecat cu democrația și cu betegitul de serviciu drept la dătătorul de bezmeticeală, cu numele de scenă Trântescu Hoțonel. Câțiva ani nu s-a simțit nevoia fuziunii, din motive de prăduială fără număr cu speteală asigurată. Numai că, timpurile n-au contract cu veșnicia și a început să miroasă cam greu cele trei consoane. Iarna a venit și pe la ei iar gecile portocalii n-au mai dat căldură suficientă, ba din contră, au început să se găurească. Unde să se ducă băieții? Păi la socialiști e greu, foamea are colții netociți, așa că hai să populăm pe verii din prima căsătorie. Liantul? Dușmanul meu, este și dușmanul tău. Ținta? Prăduiala veche conservată și în bloc-start pentru următoarea. Vorba aia, încă neinventată: popor de mințit și țară de furat avem, acum fuga la repliere…
Ce-o fi nou în toate astea,
Nimeni n-are cum să știe.
Suntem noi de toată praștia
De-i mai suportăm pe glie.
Aricikus
Lasă un comentariu