De ce este importantă ziua de 2 septembrie și ce are ea în plus față de celellalte zile ale anului?
Pentru a afla va trebui să ne întoarcem fix 68 ani în istorie. Anul 1939 a fost anul în care nemulțumiții înțelegerii de la Paris din 1918 au socotit că este cazul să fie luați în seamă. Au pus de o întâlnire la Moscova în data de 23 august și, cu hărțile pe masă, au făcut pace. Adică s-au declarat neutri. Germania lui Hitler prin Ribbentrop și Rusia lui Stalin prin Molotov. O pace de care europenii au aflat abia după circa o săptămână, mai exact pe 2 septembrie, la o zi după ce polonezii s-au trezit cu musafiri la micul dejun care le-au murdărit fețele de masă cu cafeaua încă nebăută. Până să se dumirească de felul cum știu unii să aducă pacea, nemții au ocupat deja aproape jumătate de Polonie, așteptând cuminți ca și cealaltă să fie pacificată de neutralitatea Rusiei. Care nu a pierdut vremea. Două săptămâni mai târziu au bătut palma undeva la Brest, anunțând popoarele europene de isprava lor printr-o ceremonie comună. Și așa, începând cu 2 septembrie 1939, toți europenii au intrat într-o pace care le-a ieșit pe nări aproximativ 6 ani de atunci încoace. Poate una din cele mai atipice păci din istorie prin numărul de bombardamente și fronturi deschise în cei șase ani de reală beligeranță. Și, mai ales, prin numărul de morți ca urmare a ei. Pacea din 23 august 1939, de la Moscova, în fapt a răsturnat voința popoarelor, impunând voința a doi mari criminali. A fost pace doar între ei, pentru o perioadă relativ scurtă de timp, Barbarossa (nume de cod al atacului german asupra Rusiei) intervenind decisiv în 22 iunie 1941.
68 ani ani sunt o viață. De atunci, toți am avut de învățat câte ceva. Au trecut peste noi comuniștii, acum își fac veacul capitaliștii de modă nouă, discutabilă. Poate că situația din Europa este diferită de cea din anii amintiți și hotarele nu mai sunt motive de supărare, dar ceva tot mocnește și așteaptă scânteia. Unora li s-a urât cu binele și fac din politica UE o stază, gata să irumpe într-o criză greu de controlat cu mijloace convenționale, diplomatice. Căci îmi pun întrebarea: Cui folosesc căile de imigrație către Germania și nu numai a milioanelor de musulmani din Asia și orientul Mijlociu? Ce se urmărește de fapt? Nu cred că voi avea un răspuns foarte curând, dar nu mă aștept nicidecum la unul în beneficiul nostru, al celor mulți. Mai degrabă va fi vorba de sacrificii din partea săracilor în favoarea celor care decid azi. Oricum, pare că suntem prea mulți cei care consumăm. Asta, în timp ce resursele sunt limitate. Iar unele dintre ele se întâmplă să se găsească tocmai unde nu ar trebui. Adică în țări care, în aprecierea unora, nu le merită, sau nu le știu gestiona. Și de aici la conflicte nu sunt prea mulți pași. Iar acestea subțiază rândul consumatorilor. Ca și atacurile teroriste, de altfel. Care nu se opresc, în ciuda declarațiilor năciutoare ale liderilor acestei lumi.
Ideea acestui articol nu este cea a amintirii anilor de dinainte de război. Articolul sugerează, în fapt, ideea că agenda decidenților nu are nimic a face cu agenda națiunilor, cu particularitățile fiecăreia. Liderii fac și desfac peste capul oamenilor, astfel încât strategia diabolică să continue aparent nestingherită de nimeni. Întotdeauna au existat și, în mod sigur, vor exista nebuni care nu înțeleg nimic din viață. Doar numindu-i nu este suficient. Cu toții au ajuns să conteze prin beneficiul nemijlocit al nepăsării oamenilor simpli și normali. E de ajuns să tăcem atunci când unul dintre acești nebuni comite o gogomănie. Nepedepsit sau acoperit de cei în drept să aplice legea el va ajunge în curând o disperare pentru toți cei care i-au ușurat astfel urcușul. Astăzi, cu toate informațiile la secundă, va fi foarte greu să justifice cineva faptul că nu a știut sau nu a reușit să prevadă deznodăminte. Individul din îndepărtata Coree ne demonstrează faptul că nebunia nu are granițe și se manifestă peste tot unde oamenii nu sunt foarte atenți. Sigur că acela e departe, dar avem pe aproape de noi un altul în stare incipientă care activând frustrările neamului său își va elibera răutatea încercând răzbunarea fesului și a turbanului. Pentru că Europa, acum doarme. Probabil e în schimbul de noapte. Pentru celelalte, încearcă să-și asigure lucrătorii din estul coranizat. Și are mari șanse de reușită. Doamne dă-le minte! Alor noștri? Iale-o pe cea care spun ei că o au.
Lasă un comentariu