„Mă descurc”

Politica la români se desfășoară doar pe un singur sens. Acela de a prosti oamenii, care și așa au problemele lor din care cu greu mai ies.

Cine credea la sfârșitul anului că semnele pentru 2015 ar fi altele, odată cu instalarea unui individ în fruntea statului, mai puțin conflictual sau, după cum spune el, mai aplecat asupra Constituției, a putut să constate în cel mai scurt timp posibil cât de mult s-a păcălit. Din nou. Acolo sus nu este loc decât pentru cei de teapa celor pe care îi votăm de ani de zile. În acest „club” de șmecheri nu poți pătrunde nici măcar disimulat în muscă, pentru că „aluatul” din care sunt ei fabricați are origini dintre cele mai „sănătoase”, cultivate pe vremea descinderii în Hermon. Aceștia au preluat toate meșteșugurile celor cca. 200 de ambasadori ai Satanei, pe care le folosesc atât pentru deliciul lor cât și pentru menținerea aceluiași status quo. Chiar dacă nu se cunosc între ei, legătura este făcută prin „șeful” lor, tatăl minciunii și al imposturii totodată. Se văd prima oară, se îmbrățișează de parcă ar fi copilărit împreună și trec la „șeruit”. Nu bani, că aceia pleacă de unde au venit, ci tot felul de invenții pe numele actual – instituție a statului. Toate absolut necesare în vâltoarea de azi, pentru că unii ne împing iar alții ne trag. Noi, plebea, undeva la mijloc, cu zâmbetul acela tâmp de oameni pricepuți la toate dar și goliți de resurse. Nu ne lipsește, desigur, un „să trăiți” în funcție de personaj. Senator, deputat, ministru, președinte, primar etc. Ajuns și el acolo prin mila cârnatului și a supei de linte din timpurile de început ale vânzării. Cu toate acestea, în următorii patru ani suntem la fel de zmei înfășurați în perdelele de dincolo de ferestre. Ne e bine. Ne descurcăm. Exact așa cum fac ei pe unde sunt puși în slujbe. Se descurcă. Spun asta pentru că deputatul de Arad care țintește acum un post de ditamai șef de serviciu și-a completat CV-ul cu acest verb. Mă descurc. El, de fapt, nu are nici o vină. Asta a auzit cam de pe la toți și ce să zică el, altceva? Se descurcă. Ei, dacă ar fi auzit că ar trebui să PERFORMEZE, atunci era cu totul altceva. Poate s-ar mai fi gândit, și nu s-ar fi făcut de râs înaintea celor cu mintea pe la ei p-acasă. Pentru ceilalți, cum ar zice unul, hâă, hâ, sigur a dat proba măreață de „om capabil, merită maică”.

Dar ce să mai facem noi, ceștălalți, dacă ei se descurcă peste tot… S-au descurcat cu vreo 20 miliarde de euroi luați împrumut, băgați prin tot felul de facturi sau comisioane pentru că loc prin economie nu prea era. Dacă s-au descurcat legal, acum de ce să nu-i vedem din nou prin grozăvia de guvern PNL? Adică, unii din ei au făcut praf țara în doi timpi și trei mișcări, prin descurcăreală și, acum, împreună cu cei din seria a doua și vreo doi oropsiți de-ai lui Antonescu, adulmecă pricopseala din ograda lui Ponta. Și vor și ei. Ce contează că pe unul l-au trântit de i-au sărit unsorile și fulgii împreună cu bucățile de Kobe?, acum sunt la cataramă pe aceleași metereze. Lecția cu Boc învrednicitul la guverne fără număr este pe placul celui căruia îi pute guvernul lui Ponta. Că nu vrea programul lui. Cine se mai miră că sunt luați doar unii, în timp ce alții, cu furtișaguri serioase, babane se bronzează și-n ianuarie? Poate chiar ăla cu programul lui…

Nouă ne rămâne ca stare permanentă obida iar bunăstarea o dăm pe miștocăreala zilnică cu care se îndeletnicesc toți acești descurcăreți. În stare nativă.

  1. Acum ai scris chestia asta de ciuda ca te-au dat afara de la URR si de la PNTCD si de la PNL? Oare a fost doar vina lui Calimente?

    Raspunde

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.