Mama Merkel risca sa devina mama vitrega pentru unii dintre refugiati. Dupa ce si-a deschis bratele larg valurilor de imigranti din nordul Africii si din Orientul Apropiat, Angela Merkel a fost nevoita sa le incruciseze la loc, caci situatia risca sa iasa de sub control. Daca a fost o miscare profund si politicianesc gandita ca sa creeze o supapa de imigratie menita sa aduca forta de munca proaspata si calificata in Germania, atunci putem vorbi chiar de ipocrizie. Insa precis nu e asa. Intentia a fost buna, realitatea este altfel. De aceea, Germania tocmai „se bucura” de cea mai ampla reforma, mai bine zis inasprire a legii azilului, de aproape un sfert de veac incoace, adica din 1992. Iar graba in a-i aplica prevederile e asa de mare, incat nu se mai asteapta pana la 1 noiembrie, cum era initial prevazut, ci de sambata exista legalitate iar valul de expulzari poate incepe deja de luni.
Informatia este initial difuzata de Redaktionsnetzwerk Deutschland, un consortiu online constituit din treizeci de redactii nemtesti. Ea este apoi preluata in presa germana si austriaca, iar Spiegel scrie ca, potrivit informatiilor RND-news.de, „guvernul vrea sa inceapa repede cu expulzarea consecventa a solicitantilor de azil refuzati”, la inceputul saptamanii viitoare incepandu-se probabil cu „expulzari in stil mai mare”.
Stirea confirma ceea ce seful Cancelariei lui Merkel si coordonatorul pentru refugiati, Peter Altmaier (CDU) a declarat vineri postului TV ARD: „Vrem ca, in ceea ce priveste expulzarile solicitantilor de azil refuzati, care nu au dreptul sa ramana aici, sa fim mai buni, mai repede mai buni, si inca de anul acesta”. „Iar aceasta s-ar putea intampla chiar cu cateva zile mai devreme”, a spus el, referindu-se la momentul inceperii aplicarii noului cadru legislativ.
Legea de accelerare a demersului de solicitare a azilului, pe numele ei german das Asylverfahrensbeschleunigungsgesetz,a fost adoptata la 20 octombrie si publicata trei zile mai tarziu in Monitorul Oficial Federal partea I nr. 40, la paginile 1722-1730.
Legea trecuta rapid prin ambele camere ale parlamentului stipuleaza modificari in ceea ce priveste:
1) repartizarea cheltuielilor intre guvern si landuri
2) forma sprijinului pentru refugiati (in centrele de preluare primare – asa-numitele „lagare de tranzit” – refugiatii nu primesc in general bani, ci aport in produse)
3) practica expulzarilor
4) repartizarea refugiatilor
5) reglementari legate de locurile de cazare (refugiatii din statele din Balcanii de Vest ar urma sa ramana in loc de trei, chiar pana la sase luni in centrele de preluare; legislatia aplicabila in planificarea constructiilor este temporar relaxata, guvernul si administratiile regionale creeaza 150.000 de locuri de gazduire primara)
6) reducerea formalitatilor legate de acordarea asistentei sanitare pentru refugiati
7) luarea de masuri de integrare a azilantilor cu bune perspective de ramanere in Germania (cursuri de limba si de integrare, un mai rapid acces la piata muncii „de imprumut”).
Am precizat ca este vorba zona gri a firmelor intermediare de forta de munca, numite in Germania peiorativ „negutatori de sclavi”, caci statutul si salariul angajatilor de acolo nu este similar, ci inferior celor angajati direct de o firma, desi locul de munca si prestatia sunt la fel.
8) clasarea intre „statele de provenienta sigura” a Albaniei, Kosovo si Muntenegru-lui, prin urmare intre statele ale caror cetateni nu mai sunt persecutati politic, deci nu mai primesc azil.
ONG-ul refugiatilor Pro Asyl a catalogat noua lege drept „un program al umilirii oamenilor”, iar partidul Stangii (Die Linke) o considera „cel mai grav atac la dreptul fundamental la azil, din anii 90 incoace”.
In anii 90, in lagarele de tranzit se dadeau 40 de marci lunar, hrana, vesela, lenjerie de pat. Ulterior, la cazarea asigurata, banii primiti erau cca 360 de marci lunar. Legea cea noua a azilului stipuleaza 113 euro de persoana singura (la cazare asigurata) si 216 euro fara cazare, pe cap de azilant. Cuplurile primesc 113 (respectiv 194) de euro, copiii si adolescentii minori intre 84-92 (respectiv 157-198) de euro intr-o luna. Dupa cum se vede, egalizarea Deutsche Mark – Euro, aplicabila si aplicata de facto in Germania, nu are loc si pentru azilanti.
Este evident ca reducerea alocatiilor banesti si substituirea lor prin bunuri sau vouchere de consum este menita sa descurajeze imigratia intemeiata pe cererile de azil. Acest lucru este insa cu dus-intors. Istoria arata ca in aceste conditii exista riscul cresterii infractionalitatii, a furturilor si altor practici ilegale de supravietuire sau chiar de imbogatire. Probabil ca este un risc calculat de nemti.
Cert este ca, pe langa inasprirea legii azilului, ar exista la nivel de Guvern german planuri pentru un cadru legislativ de creare a unor zone de tranzit pentru refugiati. Acestea ar urma sa fie constituite la frontierele terestre ale Germaniei, asa cum exista ele in aeroporturi. Coalitia de guvernare CDU/CSU ar fi de acord cu planul, dupa cum a declarat ministrul de interne Thomas de Maizièrepentru Handelsblatt. SPD-ul si vicecancelarul social-democrat Sigmar Gabriel raman insa „la NU”.
Articolul a apărut şi în HotNews
Era de asteptat.