Merkel, faţă în faţă cu reacţiunea şi Brexit, la summit-ul de la Bruxelles

A fi sau a nu fi a scris, in stilul sau teatral, presedintele polonez al Consiliului European, Donald Tusk, intr-o scrisoare adresata sefilor de guverne si state ale UE, inainte de summit-ul de la Bruxelles. Dincolo de stil, problema care se ridica in fata acestora este cat se poate de serioasa. Miza e coeziunea Uniunii Europene, fata in fata cu un posibil Brexit, adica iesirea Marii Britanii din UE.

Brexit poate antrena Grexit (iesirea Greciei din Uniune) si poate avea un efect de domino necontrolat. Intrebarea hamletiana s-ar putea aplica insa si unei figuri respectate a politicii europene, cancelarului Angela Merkel. De rezultatele summit-ului european din 18-19 februarie par a depinde sprijinul sau politic din patrie. Seful liberalilor germani cere chiar, in cazul unui esec al negocierilor pe tema refugiatilor cu celelalte tari ale UE, ca Angela Merkel sa ceara votul de incredere in Parlament.

Pentru ca britanicii sa ramana in Uniune, sefii celor 28 de state ale UE trebuie sa le indeplineasca anumite conditii. Referendumul referitor la Brexit a fost anuntat de premierul David Cameron pentru vara acestui an. Patru probleme principale il preocupa pe premierul UK:

1) intarirea drepturilor ce tin de administrare economica a tarilor care nu apartin zonei Euro (fara ca acestea sa aiba drept de veto la deciziile luate cu privire la Eurozona)

2) cresterea competitivitatii UE, prin relaxare legislativa si reducerea taxarii companiilor

3) intarirea drepturilor parlamentelor nationale, in detrimentul Parlamentului European

4) actionarea pedalei de frana in ce priveste ajutoarele sociale pentru cetateni ai UE

Acesta din urma este cel mai „fierbinte” punct al negocierilor, care s-ar referi la „profitul necuvenit de pe urma libertatii de miscare in UE” – cum l-a numit un reprezentant al Comisiei Europene, citat de Spiegel.de.

Cameron pune, joi si vineri, capii UE in fata „capcanei Brexit”. In cazul in care acesta va avea realmente loc, aceasta ar putea insemna sfarsitul UE, asa cum o stim pana acum. Iar pana acum o stim ca o uniune birocratica si teritoriala, in care s-a incercat o armonizare legislativa, atat cat s-a putut. O stim ca spatiu liber de miscare pentru cetatenii si bunurile lor. O stim ca spatiu liber de schimb, o uniune economica si financiara care a produs mai ales beneficii jumatatii de miliard de oameni care traieste pe teritoriul UE. O mai stim, in fine, ca un tren tras de locomotiva Europei, care este Germania. O Germanie condusa de peste zece ani de un cancelar ale carui decizii n-au prea fost contestate pana acum.

Iata insa ca problema refugiatilor din tarile Africii de Nord si ale Orientului Mijlociu pune la mare incercare autoritatea „cancelarului de fier” al Germaniei.

Merkel a intins bratele refugiatilor in virtutea unor conventii internationale ale drepturilor omului si pentru ca tara sa, inca o data in istorie, are nevoie de o natalitate sporita si forta de munca pentru ca „locomotiva” sa scoata fum. Aceasta nevoie n-o impartasesc alte state ale UE, stagnante in dezvoltare si care abia au ce sa dea de lucru cetatenilor lor.

Deschiderea Angelei Merkel fata de refugiati pare sa nu fi intuit insa ce cutie a Pandorei se deschide, ce frici etnice, nationaliste si cu temei religios se vor activa. In fata valului aproape necontrolat de refugiati de razboi (mai ales din Siria, ultimul meterez al unei „primaveri arabe” care n-a dus decat la nenorociri), Merkel va fi probabil silita a se resemna.

A se resemna la cote fixe de refugiati (desi acestea sunt ilegale, conform dreptului international la azil politic individual). A se resemna sa vada cum apar garduri de sarma si paza militara inarmata la granitele interioare din spatiul Schengen. A se resemna in fata unui val de nationalism european, din care doar populistii si extremistii politici vor profita. Daca nu o face, va fi „vai de ea!”. Cel putin la nivel politic.

Lucrul acesta este evident, in aceste zile premergatoare summit-ului UE. Luni, sefii de guverne ale asa numitei grupari Visegrad (Polonia, Cehia, Slovacia si Ungaria) s-au intalnit la Praga pentru a se sfatui. Linia acestora este strict negativa in problema refugiatilor si, cel mai probabil, va fi urmata si la summit-ul de joi si vineri, de la Bruxelles.

Pe langa „ringul de box” european, pe Merkel o asteapta si pumni, inmanusati sau nu, din tara sa. Seful liberalilor (desi FDP nu mai este partid parlamentar), Christian Lindner, ii solicita Angelei Merkel sa ceara vot de incredere in Parlament, daca ea nu va reusi sa impuna o solutie europeana in problema refugiatilor.

Presedintele social-democrat, Sigmar Gabriel, coleg la guvernare cu Merkel si vicecancelar, reproseaza Uniunii CDU/CSU lipsa de sinceritate in ce priveste costurile integrarii refugiatilor. La recenta adunare a prezidiului SPD de la Mainz, Gabriel a spus: „Cine vorbeste de integrare si tace referitor la finantare, acela minte populatia”. El se refera la conceptul de integrare prezentat de CDU, insa nu rateaza ocazia de a se profila politic, in dauna sefei sale din guvern.

Si din factiunea „economica” a CDU se aud voci. „Daca din nou nu se va ajunge la un consens european in probleme refugiatilor, Grecia trebuie sa fie scoasa din spatiul Schengen”, a solicitat Wolfgang Steiger, secretarul general al Consiliului economic al CDU, citat de Die Welt. Pentru Steiger, excluderea Greciei din Schengen inseamna limitarea acccesului la acest spatiu, pentru refugiati.

Iar „vulpoiul” bavarez si sef al CSU, Horst Seehofer, ingaduie o mica pauza si isi mentine toate optiunile deschise. Dupa certuri de luni de zile cu Angela Merkel in problema refugiatilor, CSU vrea sa-si conceapa viitoarea strategie in functie de rezultatele summit-ului UE de saptamana aceasta. Dupa summit, CSU si CDU se vor intalni si vor trage linia de bilant. „Sa asteptam”, a spus Seehofer, la sedinta de partid de luni.