Misterele fascinante ale Sfinxului din Bucegi. Ce secrete ascunde?!

Misterele Sfinxului din Bucegi au fascinat dintotdeauna lumea științifică. Se spune că ascunde mistere nebănuite şi că ar fi cel mai vechi dintre simbolurile sacre ale românilor. În fiecare an, în data de 28 noiembrie, la apus, razele soarelui construiesc o piramidă energetică în jurul Sfinxului.

Unii afirmă că Sfinxul ar fi „polul energetic al planetei”, specialiştii precizează însă, că este „o formă ciudată”, care a fost săpată în roca conglomerată, printr-o acţiune a vântului care poartă numele de eroziune.

Între 1966 -1968, arhitectul peruan Daniel Ruzo a venit în România pentru a cerceta Sfinxul, pe care îl văzuse pe o carte poştală. De altfel, primise mai multe lămuriri de la un coleg român. „Am cercetat munţii din cinci continente, scria el, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.

Ruzo constata că Sfinxul seamănă cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stâncă de pe platoul Marcahuasi din Peru, ansamblu denumit de el Monumentul Umanității. Peruanul a ajuns la concluzia că, de fapt, nici Sfinxul nu reprezintă doar un singur chip, fiind înconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum şi capul unui câine, care ar avea rolul de păzitor al unei comori. Potrivit cercetătorului „trebuie să existe şi o Peşteră a Tezaurului“ în apropierea Sfinxului.

Profesorul Daniel Ruzo (1900-1991) – doctor, arhitect, filosof este cel care s-a străduit să descifreze mesajele încifrate în piatră ale civilizaţiei de dinainte de Potop. Totul a pornit când prietenul său Enrique Dammert i-a arătat o fotografie a unei stânci cu chip de om de pe Platoul Marcahuasi, din Peru, aflat la o altitudine de 3.600 de metri şi acest lucru se petrecea în 1952. Astfel a început o pasiune de o viaţă. Ruzo şi-a petrecut 9 ani în Anzi, cartografiind o parte a „geografiei sacre”. „Capul unui Încă”, prima sculptură cercetată de Ruzo, înfăţişează 14 tipuri umane, de aceea a şi denumit-o „Monumentul Umanităţii”. Platoul peruan este străbătut de vaste galerii şi tuneluri, care alcătuiesc o misterioasă reţea cu funcţionalitate religioasă.

Referitor la Sfinxul nostru, geograful şi istoricul Strabon (63 î.Ch. – 19 d.Ch.) vorbea despre muntele Kogaion: „Tot aşa şi acest munte a fost recunoscut drept sacru și astfel îl numeau geţii; numele lui, Kogaion, era la fel cu numele râului care curgea alături”. Kogaion înseamnă „Capul Magnificului”, fiind şi denumirea getică a Bucegilor, unde se află marele cap sculptat, cunoscut sub numele de „Sfinxul Românesc”.

După ideile astronomice şi geografice ale Antichităţii clasice, Polul Nordic, în jurul căruia se învârtea Universul, atingea Pământul lângă Dunăre, pe teritoriul geţilor, pe Munţii Rhipaei (Carpaţii Meridionali). Conform aceloraşi idei, osia sau axa în jurul căreia se învârtea Cerul, trecea prin centrul Pământului, deci şi Universul şi Terra aveau o axă comună – Axis Mundi sau Axa Lumii. Cei care susţin că leagănul omenirii se află în spaţiul carpato-danubianopontic, localizează axa respectivă pe muntele sfânt al dacilor, Kogaion.

Se spune că însuşi Ceauşescu era interesat de „povestea” Sfinxului. Daniel Ruzo i-a îndemnat pe cercetătorii români, care l-au însoţit în peregrinările sale prin Bucegi, să cartografieze anumite „zone”. Se pare că unii dintre cei care l-au însoţit pe Ruzo în România erau „cercetători” ai Securităţii, trimişi să vadă ce face „nebunul” şi să întocmească rapoarte pentru Cabinetul 2, respectiv Elena Ceauşescu. În plus, Nicolae Ceauşescu ar fi înfiinţat o unitate pentru studierea fenomenelor paranormale din jurul Sfinxului.