Interzis lui Lincoln în Școala Românească

Ipotetic vorbind, dacă ar fi să mă fac președinte, aș ști ce să le recomand dascălilor din România. Aș adopta, pe loc și fără să clipesc, modelul lui Abraham Lincoln. „Fiul meu va trebui să înveţe că nu toţi oamenii sunt sinceri şi oneşti. Dar învăţaţi-l dacă puteţi minunăţia cărţilor… şi totuşi, daţi-i timp să se gândească la misterul etern al păsărilor cerului, a albinelor de sub soare şi a florilor de pe câmp. În şcoală, învăţaţi-l că e mult mai onorabil să eşueze decât să trişeze… Învăţaţi-l să aibă încredere în propriile-i idei, chiar dacă ceilalţi îi spun că se înşeală. Învăţaţi-l să fie amabil cu oamenii amabili şi dur cu cei duri. Încercaţi să-i daţi fiului meu tăria de a nu urma mulţimea, să nu urmeze turma… Învăţaţi-l să-i asculte pe toţi oamenii; dar învăţaţi-l de asemenea să selecteze ceea ce a auzit printr-un ecran al adevărului, şi să păstreze doar ce e bun. Învăţaţi-l, dacă puteţi, cum să râdă când e trist… învăţaţi-l că nu e nicio ruşine în a plânge. Învăţaţi-l să fie grijuliu cu cinicii şi să fie atent la linguşitori. Învăţaţi-l să-şi „vândă” creierul celor care dau mai mult, dar niciodată să nu pună un preţ pe sufletul şi inima lui. Învăţaţi-l să-şi astupe urechile la bârfă… şi să lupte când crede că aceasta este soluţia. Trataţi-l gentil, dar nu-l protejaţi, deoarece numai testul focului face oţelul bun. Lăsaţi-l să aibă curajul de a fi nerăbdător. Lăsaţi-l să aibă curajul de a fi brav. Învăţaţi-l să aibă întotdeauna încredere sublimă în el însuşi, deoarece apoi va avea încredere în umanitate. Aceasta este o cerinţa mare, dar vedeţi totuşi ce puteţi face. Este aşa un copil de treabă, fiul meu!”, îi scria Abraham Lincoln directorului școlii în care învăța fiul său. Însă eu nu sunt președinte iar sistemul de valori propus de Lincoln i-ar face pe dascălii noștri să pufnească în râs. Într-un sistem putred până în măduva oaselor sale bătrâne, în care actul educațional în sine este plasat, parcă înadins, pe locul din coadă, în care tot ceea ce contează este „să ai pile” și să cotizezi cu mulți bani negri pentru a intra în grațiile așa-zișilor formatori de caractere, într-un liceu de elită transformat într-o speluncă ce permite elevului, din fragedă pruncie, să etaleze bunăstarea financiară a părinților și nimic altceva, ei bine, într-un astfel de sistem, valorile lui Abraham Lincoln se transformă în simple utopii. Cum să pretinzi, într-un asemenea sistem, ca fiul sau fiica ta să învețe ce e onestitatea? Sau, cum să mai speri că, într-o bună zi, copilul tău va atinge performanța de a-și promova propriile idei? Cum va proceda el, copilul, atunci când va dori să fie brav? Toate astea doar pentru că sistemul nostru de învățământ a fost redus la o cu totul altă scară: cea a non-valorii, unde programul prelungit se cheamă „after-school” și se face pe banii negri ai părinților; unde elevul este, de cele mai multe ori tratat în funcție de buzunarul și funcția părintelui; unde în sala de curs trebuie musai să stea plantată ditamai plasma, la rândul ei cumpărată pe bani ce n-au văzut factură; unde copilului de ciclu primar venit la școală fără un telefon mobil de ultimă generație i se râde în nas și unde, în fine, din pricina indolenței cadrelor didactice care întorc înadins spatele, copilul încasează zi de zi bătaie de la un coleg mai „pilos” și iese, tot el, vinovat pentru încăierare. Din nefericire, nu sunt președinte…dar dacă aș fi fost, cu siguranță i-aș fi putut trage zdravăn de mânecă pe toți cei care se fac că ne pregătesc copiii pentru viață.