Prigoana

Da, ultima propoziţie aţi citit-o corect! Asta pentru că nerecunoştinţa face parte din noi, ne-am născut cu ea şi-ntr-un ultim delir post-mortem nu ne vom fi recunoscători nici măcar nouă înşine. Realizaţi cât de nasol poate fi? Propun un stop cadru, individual şi sincer. Un stop cadru emoţional. Prima zi de şcoală, primul contact cu un medic. Foarte clar că ambele evenimente ne duc undeva în copilărie. Foarte bine. Dacă încă simţiţi fiorul de respect,curiozitate şi „blîndă teamă”,nu sunteţi pierduţi.Dacă vă mai amintiţi de “te spun la tova”sau “săru’ mîna doamna doctor”, faceţi parte dintre fericiţii muritori ce au respectat şi respectă valorile ce ne-au crescut şi ne ţin în„stare de funcţionare”…

Sunt total de acord că traversăm vremuri ciudate, vremuri în care promovarea nonvalorilor a devenit „toba mare”din mijlocul imaginarei urbe în care s-a nimerit să respirăm, dar, hai să-ncercăm să stăm vertical barem cu mintea, cocoşaţi aşa cum suntem de nevoi şi să-i privim pe prigoniţii zilelor noastre în lumina şi la valoarea lor adevărată.

Se vorbeşte prea des şi ostentativ de „ciubucurile” profilor şi ale doctorilor. Se vorbeşte „nu” despre performanţele profilor şi doctorilor. Aud ceva zumzet, hâr-mâr-dâr…? Buni sau răi, dascălii de toate categoriile v-au făcut oamenii care sunteţi astăzi. Atât cât au putut să scoată din voi. Hai să fim serioşi, în nu foarte îndepărtata copilărie nu eram tocmai disperaţi după şcoală. Şi să devenim şi mai serioşi,chiar sobri, nici la doctori nu prea ne-am dus până nu o fost musai!

Să nu confundăm mica atenţie cu mita sau „bună seara” c-un jaf armat.

Opinez să nu vă aliniaţi la prigoana declanşată de o media vasală unui guvern impotent .

Poate că articolul meu de astăzi sună a manifest. Poate că asta mi-am şi dorit…

P.S. Prigoana valorilor fără a naşte martiri a fost specialitatea sistemului de represiune comunist. Prigoana valorilor fără a naşte suspiciuni este specialitatea actualei Puteri…