Astăzi, presa românească, lumea scriitorilor dar și Universitatea Aurel Vlaicu a pierdut un om mare: Radu Ciobotea a încetat din viață, în această noapte.
Nu. Nu sunt deloc genul de jurnalist care dramatizează prin ziare decesul unui om în speranța unor vizualizări mai multe. Și nu, nu voi vorbi despre jurnalistul, scriitorul sau diplomatul Radu Ciobotea, ci despre el ca și profesor.
Domnul Radu Ciobotea a fost printre puținii oameni de la care am simțit cu adevărat pasiunea pentru studenți și nevoia profesorului de a „ne ajuta să zburăm”.
Mereu a militat pentru învățământul corect, nu voia să rămânem cu 1% din materia predată și niciodată nu a suportat să tocim cursurile, dacă nu înțelegem cu adevărat.
Am început un curs relativ ciudat cu el, semiotica, fiind un cuantum enorm de semne, uneori calcule și formule, însă am dus materia la capăt prin capacitatea lui de a ne explica lucrurile în mod practic, prin diferite analize de reclame amuzante și multe altele.
Am apreciat cursurile lui, modul de predare, dar orele cele mai utile au fost cele în care ne împărtășea din experiența sa proprie din diplomație, presă și viață în general.
Fără o programă în față, cartea pe masă și pixurile în mână am învățat însutit mai multe lecții de la domnul profesor.
Radu Ciobotea a fost întotdeauna săritor. La finalul acestui an universitar, urma să mă ajute pe mine și pe un alt coleg de clasă, în diferite domenii, pentru a realiza anumite proiecte, la nivel profesional.
Generalizarea nu este corectă din punct de vedere logic, dar pot spune cu încredere că nu există un student care să-i fi trecut prin oră și să nu fi rămas cu cel puțin o informație nouă, corectă și de folos.
Vă mulțumim pentru că ne-ați lăsat un model de urmat atât nouă, cât și celor care vor veni la catedră în viitor.
Pe lângă multele lecții învățate de la el, o voi reține mereu pe cea mai importantă, înglobată într-o conversație absolut banală, la final de semestru, în 2019:
– Nu este aceasta ultima săptămână? (de facultate, înainte de sărbători)
„Ultima nu este niciodată”.
– Radu Ciobotea
Condoleanțe familiei și apropiaților,
Cu drag,
O studentă și întreaga clasă – jurnalism, anul III.
Lasă un comentariu