„Mami, de ce s-au strâns atâția oameni în piață?” Răspuns: „Vor să schimbe ceva în țara asta”.
Nu cred că ar fi existat un mod mai bun de a începe acest articol, decât cu afirmația unei fetițe de aproximativ cinci ani, care se afla în zona muzeului Antipa la o plimbare cu mama sa. Curiozitatea acesteia a fost potolită la răspunsul sincer şi emoționant al mamei.
Dacă totul s-ar putea rezuma în câteva cuvinte, răspunsul acestei femei ar spune totul.
Precum bine se ştie, în data de 10 august s-a organizat un protest în Piața Victoriei din Bucureşti, unde au fost prezenți 25.000 de oameni. Protestul a venit în urma dramelor din Caracal şi a multor alte nemulțumiri, dar a fost şi exact la un an de la protestul din 2018, când Jandarmeria Română a dat-o în bară.
Încă de înainte de începerea oficială a protestului, programată la ora 17, oamenii s-au adunat în zonă. Unii pentru strângeri de semnături (n.r. – ilegală în cadrul unui protest) pentru un proiect legat de reducerea numărului de parlamentar, alții pregătiți pentru a lupta cu incompetența din stat.
În jur de ora 18 au început scandările care, treptat, au crescut în intensitate.
Au fost însă multe nemulțumiri în cadrul protestului, precum scena amenajată de organizatori care a părut mai mult o distragere decât un mijloc ajutător.
Câteva dintre scandările protestatarilor au fost: „Uniți putem învinge un sistem”, „PSD, ciuma roşie”, precum şi alte faimoase cuvinte folosite la adresa aceluiaşi partid.
Dacă la începutul manifestației apele au fost mai calme, în jurul orei 21 a început scandalul. Protestatarii, în frunte cu Tudor Chirilă, au început să împingă gardurile înspre jandarmii care stăteau în linie în fața clădirii guvernului. Punctul culminant a fost când protestatarii au dărâmat gardurile iar în momentul următor a început gazarea.
Au avut loc mici incidente: oameni care şi-o căutau ocazional cu lumânarea de la jandarmi, scandalagii care au vrut să simtă că sunt speciali şi au stat pe scenă unde doar presa avea acces, luându-se aproape la bătaie cu organizatorii.
Un loc specific amenajat în mijlocul pieței a înmuiat inimile protestatarilor – este vorba despre un altar pentru Alexandra, Luiza şi victimile din Colectiv. Pe lângă pozele acestora au fost lipite foi cu motivele pentru care toți cei enumerați au devenit victime ale sistemului.
Cum a fost?
Am fost într-o atmosferă de revoltă, de regret. Unii oameni aveau lacrimi în ochi. A fost emoționant, a fost adrenalină şi agitație. Dar, ceea ce conştientizezi cel mai mult în acele momente, este speranța pe care încă o vezi în oameni. Au venit români din diaspora dar şi din toate colțurile țării (din Arad au fost cel puțin patru persoane care au venit 12 ore cu trenul special pentru protest). Români care au aceeaşi speranță ca și a mamei citate la început. Speranța că se mai poate schimba ceva.
Nu numărul protestatarilor m-a copleşit, ci privirile lor. Aveau privirile unor oameni care vor să vadă viitorul aceste țări altfel, iar ei vor să facă parte din motivele pentru care sistemul s-ar schimba.
Vedeți aici mai multe de la protest, inclusiv părerile oamenilor:
https://www.youtube.com/watch?v=hpxJnN6UZVs&feature=youtu.be
Un mare fâs…..
De unde știi, ai fost? Dacă nu ai fost sa vezi, nu are rost sa comentezi…
locuiesc la 2 statii de metrou….tu ce zici am fost?
Ce contează în ziua de azi distanța? Poți să stai și în mijlocul vulcanului și tot degeaba, dacă ai pielea tăbăcită.