REVOLTA unui conferenţiar universitar, materializată într-o SCRISOARE DESCHISĂ adresată Ministerului Educaţiei şi PARLAMENTARILOR!

REVOLTA unui conferenţiar universitar, materializată într-o SCRISOARE DESCHISĂ adresată Ministerului Educaţiei şi PARLAMENTARILOR!

Un conferenţiar de la o universitate arădeană a ajuns la limita suportabilităţii şi a scris o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educaţiei şi parlamentarilor români.

Scrisoarea prezintă cruda realitate a sistemului de învăţământ românesc, percepută de mulţi dintre noi dar tratată cu indiferenţă. Iat-o, dezvăluită de conf. dr. Regis Roman, care oferă şi soluţii pentru îndreptarea lucrurilor în învăţământul românesc:

Scrisoare deschisă
adresată Ministerului Educaţiei (Tineretului şi Sportului, Naţionale, al Cercetării şi Inovării ş.a. calificative inutile) şi parlamentarilor ne- sau uninominali ai României!!!

D-nule ministru, D-nule Parlamentar

Cu adânc regret ţin să vă informez că aţi eşuat total în privinţa prosperităţii ţării şi a randamentelor învăţământului, în ansamblul lor, în ancorare postdecembristă. Dacă de la o societate comunistă de tip neosovietic nu puteam avea pretenţii, de la o societatea democratică suntem în stare să cerem mai multe, mai ales că au trecut 25 de ani inerţiali, perioadă în care nu s-a întâmplat nimic, în afară de înstrăinarea şi externalizarea proprietăţii româneşti. În acest ultim caz nu mai avem ce face! Dacă suntem sărăciţi şi săraci material, deja, ne mai rămâne speranţa că nu vom muri majoritari şi săraci spiritual! Probabil să nu fie o informaţie nouă, posibil să trezească repulsie şi reacţii negative de respingere aceste afirmaţii. Gravitatea judecăţii anterioare ţine, însă, de revoltă, dar nu la cea a omului de rând, prin care mă regăsesc şi eu, mă refer la început. De revolta sau opusul – indiferenţa dumneavoastră şi de negarea acestei concluzii simple, nu simpliste mi-este teamă! Însă, vreau să vă explic paradigmatic câteva lucruri utilizând un limbaj simplu pentru a fi înţeles de oricine şi demonstrându-l prin scurte argumente axiologice şi psihopedagogice:
România este o ţară neprosperă, bâlbâită decizional, fără orizont şi perspective din cauza învăţământului preuniversitar, universitar şi postuniversitar! Clasificarea este realizată valoric, pe primul loc regâsindu-se cel mai mare vinovat al practicilor STATULUI CORUPT, FĂRĂ O LINIE MORALĂ, FĂRĂ PERSPECTIVĂ! Curricula PREUNIVERSITARĂ este total inadecvată şi încalcă principiile: EGALITĂŢII DE ŞANSE, DREPTULUI LA EDUCAŢIE şi a ÎNVĂŢĂMÂNTULUI NEDIFERENŢIAT! Egalitatea de şanse şi dreptul la educaţie sunt încălcate flagrant prin trei cauze macrosistemice: A. Caracterul excesiv informativ al disciplinelor! B. Structurii raţionaliste a curriculei naţionale! C. Timpul alocat pentru ore din partea cadrelor didactice.
Caracterul excesiv informativ al disciplinelor plasează profesorii în situaţia de maratonişti curricumulari! Trebuie să fugă, să se grăbească pentru a parcurge programa şcolară pe disciplină/an/clasă fără aplicaţie şi aprofundare. Întrebare retorică? Câţi profesori sunt pregătiţi pentru maraton informativ? Răspuns: foarte puţini. Sunt profesori deosebiţi, excepţionali în România, însă ponderea lor este nesemnificativă, statistic. Efect1: bagatelizarea şi a informaţiilor esenţiale pe care orice om trebuie să le cunoască! Efect2: meditarea la anumite materii! Efect3: apatia în faţa autorităţii decidente sau reuşita prin mijloace inadecvate, nelegale!
Învăţământul în România se desfăşoară disimulat în stil tradiţional. În clasificările tradiţionale se folosea termenul magister dixit pentru a arăta că PROFESORUL ESTE ÎN CENTRUL ACTULUI EDUCAŢIONAL! Tehnica constituie o eroare de raţionament pe care practicile româneşti, datorită subfinanţării sistemului de învăţământ, le-au păstrat, însă le-au rebotezat într-o formulă modernă: pretind că pun elevul în centrul sistemului de educaţie, dar se referă doar la elevii proveniţi din familiile cu venituri peste media socială. Este încălcat dreptul la educaţie şi egalitatea de şanse! Ce oferă şcoala în afară de ore preponderent teoretice? Chiar şi orele tehnice, aplicative sunt, datorită lipsei laboratoarelor, a materialelor didactice, auxiliare, tot abstracte! Prin încărcarea curriculei naţionale cu discipline nomotetice aţi rezolvat problema aplicaţiilor mult mai costisitoare. Efect1: împărţirea, segmentarea elevilor în două categorii principale: cea cu şanse de reuşită şcolară, pondere mică de absolvenţi – susţinuţi de familii prin intermediul banilor ori a priceperilor pedagogice; cea cu şanse de reuşită mică, pondere mare de absolvenţi – procentele de promovabilitate la bacalaureat sunt sugestive – în care părinţii nu au bani ori cunoştinţe ca să îi susţină în privinţa înţelegerii multitudinilor de informaţii din puzderia de ştiinţe exacte: Efect2: elevii conştientizează că sunt protejaţi profesorii şi catedrele acestora şi că tinerii nu sunt formaţi pentru viaţă în urma absolvirii; Efect3: îşi formează un scenariu mental negativ în legătură cu ceea ce reprezintă statul, chiar România!
Învăţământul nediferenţiat, împreună cu celălalte principii, sunt încălcate în momentul în care se menţine imoralitatea atribuirii de note (mari) unor elevi care se meditează cu profesorul de la clasă, acasă în mod conştient: astfel stimulează cadrul didactic meditaţiile, ori în mod inconştient: rezolvarea unor subiecte asemănătoare sau identice în privat pentru testele formative sau sumative. Efect1: ce încredere să aibă elevii nemeditaţi în privinţa corectitudinii evaluărilor? Chiar dacă sunt corecte! Efect2: responsabilizarea profesorilor este nulă în privinţa randamentelor şcolare: Efect3: promovarea diferenţiată şi a materiilor şi a evaluărilor la acestea!
Concluzie: Pentru a nu crede că a fost concepută acestă scrisoare de o babă ramolită sau un cârcotaş, chiţibuş care spune ceea ce cunoaşteţi, deja, sper, vă rog să luaţi în considerare câteva idei care pot să aibă efecte pozitive asupra societăţii româneşti în decursul următoarelor decenii. Dumnezeu a creat lumea în şapte zile, dumneavoastră puteţi schimba în bine învăţământul românesc în şapte paşi:
1. Structura naţională curricumulară trebuie adaptată secolului XXI. Reduceţi informaţiile epistemice asimilabile de către formaţi la un minim necesar vieţii reale! Cred că sunteţi în stare, dar nu cu mulţi pedagogi români. Puteţi angaja câţiva consilieri externi în funcţie de modelul adoptat!
2. Modelul adoptat poate să aibă două surse: una cu finanţare suficientă (finlandez), puţin probabilă, şi cealaltă cu finanţare ca până în prezent, mică (polonez): în ultimul caz este suficient să triplaţi orele de lucru ale cadrelor didactice cu elevii – la o oră de curs efectivă să realizeze obligatoriu două ore explicative la fiecare materie şi să fie verificaţi în legătură cu îndeplinirea lor – on line, aleatoriu.
3. Interdicţia explicită prin regulament de meditaţii cu elevii proprii şi declararea veniturilor obţinute prin meditaţii. Încălcarea are echivalentul destituirii din învăţământ!
4. Formarea susţinută financiar continuuă, periodică a cadrelor didactice în privinţa tehnicilor de lucru formative şi formatoare. Nu toţi profesorii sunt adecvaţi învăţământului. Nu toţi ştiu să realizeze aplicaţii practice!
5. Alegera unui barem minim de promovabilitate la bacalaureat şi sancţionarea tuturor cadrelor didactice din şcolile care nu îl îndeplinesc.
6. Stabilirea unor salarii de excelenţă (100%) pe perioadă de un an pentru cadrele didactice cu rezultate naţionale sau internaţionale de excepţie.
7. Promovarea sportului de echipă cu specificităţi de lucru la club în funcţie de zonă geografică şi regiune.

Cu bucurie,
Conf. dr. Regis Roman

Sursa foto: Facebook

  1. cu o floare nu se face primavara. ar trebui sa scriem toti cate o scrisoare din asta. atunci nu ne-ar mai putea ignora

    Raspunde
  2. Interesant articol , dar ce-ati zice , fara aluzie la d-l Regis ,si sa aflam si cine preda la aceasta universitate, asistenti , conferentiari, doctori facuti pe banda rulanta , la comanda si sub controlul Lizicai Mihut , posturi platite , etc. Pe degete poti numara pe cei care sunt doxa si merita respect ! Asa , nu putem avea pretentii si nici speranta intr-o educatie la standarde inalte cu rezultatele dorite !

    !

    Raspunde
  3. universitatea aurel vlaicu a ajuns o fabrica de diplome ca si cealalta tiparnita de diplome (vasile goldis). cam asta patroneaza madam mihut intr-o parte si ardelean in cealalta. invatamantul superior aradean e de toata jena doamnelor si domnilor !

    Raspunde
  4. Singurul care are dreptate este Norby. Restul mi se pare ca va platiti polite dirijati de privata lui ardelean sau faceti spume de gen sfertodoxa degeaba. Nu am gasit nimic in articol legat de universitati … va umflati degeaba

    Raspunde
  5. Inițiativa domnului Regis, deși o salut, îmi pare cât se poate de donquijotistă…
    E drept, domnia sa nu se luptă cu obstacole imaginare, ci doar „păcătuiește” prin faptul că adresează această scrisoare unor persoane cărora chiar nu le pasă.
    Iar faptul că nimănui nu-i pasă, din păcate, a fost demonstrat de realitatea ultimilor 25 de ani.
    Sunt curios însă, ce părere ar avea dl. Johanis despre această scrisoare…

    Raspunde
  6. intra-devar e lupta cu morile de vant. aceasta scrisoare ar fi trebuit scrisa de rectorul Ramona Lile si presedinta Lizica Mihut, laolalta cu Coralia Cotoraci si Aurel Ardelean. dar lor le convine situatia asta de a pescui in ape tulburi… halal!

    Raspunde
  7. Dl profesor,cand a scris aceasta scrisoare s-a referit la invatamantul din Romania,in general. Afirmatia d-lui profesor este valabila la toate nivelele de invatamant din Romania.Din pacate noi nu avem legislatie in aceasta tara,iar unele cadre didactice stiu asta si profita la maxim de asta.

    Raspunde

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.