Stricaţi de anturaj

Vorba din bătrâni „spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti” nu şi-a pierdut din valabilitate, ba e mai actuală ca niciodată. Dacă te plimbi cu curvele, toată lumea o să spună că eşti curvă. Dacă te duci la birt, cu beţivii, o să zică că eşti beţiv. Dacă te însoţeşti cu hoţii, o să spună că eşti hoţ, ca şi ei. Chiar dacă, poate, tu nu eşti. Încă.

Aşa şi în politică. Dacă te însoţeşti cu baronii, cu hoţii (mai mult sau mai puţin dovediţi), cu spoliatorii României, lumea va trage concluzia că eşti ca şi ei. Şi pe bună dreptate!

Traversăm, în această perioadă, momente de o tensiune extremă, pentru că „se joacă” cea mai înaltă funcţie în stat. Lucrurile sunt oarecum clare: trebuie să alegem între Klaus Iohannis, susţinut de o aşa-zisă dreaptă, şi Victor Ponta, susţinut de stânga (cât o fi ea de autentică). Spun oarecum, pentru că nici acum, când au mai rămas câteva zile până la deschiderea urnelor, nu ne este clar cu cine ar fi mai bine să votăm.

Iohannis pare băiat bun, are el nu ştiu câte case, dar cine nu ar vrea să le aibă, nu? Şi te gândeşti: ăsta e! Mai apoi, arunci o privire în jurul lui şi te cutremuri: îi vezi acolo pe toţi cei pe care i-ai blestemat în 2012, că ţi-au umblat la pensii, la salarii. Pe toţi băsiştii pe care nu i-ai mai suportat, de ai ieşit în stradă, la „revoluţia viermilor şi ciumpalacilor”. Şi-atunci, despre ce vorbim?

Şi Victor Ponta pare băiat bun. Avea vreo 17-18 ani la Revoluţie, deci face parte dintr-o altă generaţie de politiceni. E mânat de bune intenţii, sunt convins. E numai bun de votat, cu alte cuvinte. Totuşi, dacă priveşti în jurul lui îţi dai seama că e înconjurat şi el de personaje mai puţin agreabile. Şi, mai nou, s-a însoţit şi cu Vadim! Şi iar îţi vine în minte vorba aceea din bătrâni…

În concluzie, avem doi candidaţi, ne plac, dar îi strică anturajul. Pentru că, dacă te plimbi cu curvele, toată lumea o să spună că eşti curvă. Dacă te duci la birt, cu beţivii, o să zică că eşti beţiv. Dacă te însoţeşti cu hoţii, o să spună că eşti hoţ, ca şi ei. Chiar dacă, poate, tu nu eşti. Încă.