Un oraş uluitor…

Nimeni şi nimic nu-l mai poate opri. Orice am face şi am spune, e în zadar. Omul din fruntea urbei are viziunile lui, total diferite de ale noastre.

Aşa a apărut ideea construirii unei piramide de sticlă din Piaţa Avram Iancu. Sau, ideea transformării Mureşului într-un râu navigabil. Mai nou, cică se vrea ca până şi Mureşelul să devină navigabil. Desigur că până la punerea lor în practică e drum lung. Şi e şi bine să fie aşa, pentru că asemenea idei nu întrunesc acceptul majorităţii. Adică, a celor mai mulţi dintre arădeni, oameni cu scaun la cap.

Sunt însă şi lucruri la care au răspuns pozitiv foarte mulţi dintre noi. De exemplu, construirea pistelor pentru biciclete. Atunci când a fost anunţat de municipalitate (după ani întregi de discuţii şi chiar proteste), proiectul a fost primit cu entuziasm. Acesta (adică entuziasmul) s-a stins însă treptat, pe măsură ce au ieşit la suprafaţă dedesubturile grozăviei. Prima dată, entuziasmul a scăzut la aflarea sumei uriaşe de bani destinată pistelor. A doua oară, în momentul în care asfaltul a fost distrus pentru a se turna altul. Iar a treia oară – dar nu şi ultima – atunci când au început să fie trasate şi vopsite traseele pistelor. S-a ajuns la situaţii hilare, în care pistele au fost trasate peste parcări, sau se opreau în stâlpi. Hei-rup-ul administraţiei a fost taxat de arădeni, care şi-au exprimat nemulţumirile pe Facebook, dar nu numai. Au reacţionat şi reprezentanţii societăţii civile, dar şi unii politicieni din opoziţie, cu toţii criticând modalitatea în care administraţia „a dat Aradului piste pentru biciclete”. Şi, cel puţin de ochii lumii, administraţia a reacţionat. Bunăoară, zilele trecute a început să fie raşchetat asfaltul vopsit în roşu, în zonele în care traseul pistelor a fost desenat aiurea. În altă parte, au fost retezaţi stâlpii care „răsăreau” în mijlocul traseelor. Nu vă bucuraţi, însă. Staţi liniştiţi, că administraţia Falcă nu e una care să ţină cont de părerile oamenilor. Norocul e că suntem într-un an preelectoral iar PNL (ex-PDL) nu se simte prea bine. Ca să nu mai spunem de candidatul la primărie, care se situează bine de tot sub partid. În aceste condiţii – şi absolut numai din acest motiv –, administraţia pare să „aplece” urechea spre cetăţean. Dacă toate acestea se întâmplau în 2013, să fiţi convinşi, dragi arădeni, că nu vă băga nici dracu’ în seamă. Ba nici piste nu se făceau, decât dacă, probabil, „muşcau” din spaţiile verzi, contribuind astfel la betonarea fără precedent a Aradului, caracteristică a unei administraţii pornite să deschidă cât mai multe şantiere în oraş (nu e foarte greu de priceput de ce!).

În fine, dacă nu se schimbă nimic nici anul viitor, Aradul va deveni, în curând, un oraş uluitor, de-a dreptul fantastic! Va fi Oraşul Piramidei iar Mureşul se va transforma într-un Nil mai mic, dar navigabil. Şi, mai mult decât atât, va avea şi grădini suspendate (Arad Plaza), precum cele ale Semiramidei din antichitate. Iar peste toate acesta va domni un „faraon”. Un mic Tutankhamun…