Unui pastor din Arad nu i se mai permite intrarea în SUA după ce a predicat împotriva lui Trump

Domnul pastor cred că nu trebuia să se amestece în politică, trebuia să predice cu totul altceva decât împotriva lui Trump. Nu mai bine își vedea el de propovăduirea Evangheliei decât de politică ?

O idee ar fi ca aradenii sa boicoteze ambasada SUA. Sa se faca un protest de amploare impotriva americanilor. Inteleg din articol ca Trump are insomnii, n-a mai inchis un ochi de cand l-a criticat Fedur… Haideti sa-i aratam si noi, romanii, ca avem sange in instalatie. Yankeilor, lasati-l pe bietul om si pe sotia sa se intoarca acasa!!!

Este o chestiune serioasa cu emigrarile in SUA. Tenorul Herlo de la Elim detine mai multe informatii despre cazul prezentat aici.

Atat in cazul lui Emanuel Fedur cat si in cazul lui Adrian Olariu s-a mers pe adevar. Cand autoritatile americane de imigrari l-au intrebat pe Andy Olariu despre mobila si lucrurile personale pe care le avea in truck, cand s-a mutat in Arizona, el le-a spus ADEVARUL gol-golut, ca sunt lucrurile lui si se muta in Arizona, nu i-a mintit sa le spuna ca „sunt obiecte pentru donatie”, cum ar fi spus unul fara frica de Dumnezeu. De asemenea, biserica Ekklesia am inteles ca a fost foarte transparenta cu Immigration Services si le-a spus exact ce salar ii da pastorului Andy Olariu si ca ii plateste chiria la casa si alte cheltuieli. Nu au umblat cu ascunzisuri. Atata timp cat se lucreaza cu cartile pe fata, Immigration-ul nu are ce sa obiecteze. Sunt convins ca fratele Fedur va reusi pana la urma sa demonstreze eroarea ambasadei americane din Bucharest si va reveni in sanul bisericii. Altfel, biserica Elim va trebui sa intre in saptamani, luni, poate chiar si ani de mijlocire pentru ca pastorul Emy Fedur sa revina in slujba.

Pastorul se victimizeaza.Legea este aceeasi pentru toti si a fost aplicata la fel pe vremea tuturor presedintilor.Mergi in America pe o viza de turist sau student pe un termen de 6 luni ,sa zicem,si inainte de a expira faci o cerere de prelungire.Intre timp i-a un avocat care-i face actele de emigrare.Si asa o tot prelungeste cu procese si recursuri.Daca faci greseala sa parasesti teritoriul american,inapoi nu mai vii si trebuie sa astepti verdictul in Romania.Aviz amatorilor– si daca ai castigat dreptul de a fi emigrant trebuie sa stai linistit un an pe teritoriul american pana obtii ,,Green-cardul,,ceea ce inseamna rezidenta permanenta.

Update: cazul Fedur, Phoenix, Arizona:

https://dininimapentrutine.wordpress.com/2017/04/03/update-cazul-pastorului-emanuel-fedur/

Nu trebuie eludat faptul ca Emy Fedur a reusit sa cauzeze un grup de opozitie la Elim, ceea ce este „democratic” pana la urma. Nici dictatura in numele „teocratiei” nu e bine. Ar fi ideal sa fie teocratie prin biserici dar din pacate de cele mai multe ori sunt orgolii si dictatura cu eticheta divina.

Un individ care declara ca este turist pe un timp limitat si el nu respecta declaratia data ,oare asta nu este minciuna ?daca DA atunci voi ati ales un mincinos ca PASTOR .Nu ma mira acest lucru ,ca il cunosc pe tatal lui (aschia nu sare departe).In unele cazuri minciuna nu ajunge prea departe.

De ce complicati problema. Fratele pastor să duș la ambasada și a zis că are nevoie de renoirirea vize că să expirat. Ambasada la întrebat dacă e încă student. Fratele a răspuns da. Și ambasada este obligat să verifice. Că el este în proces de a primi acte că rezident permanent nu complica procesul, sunt cauze separate. Problema ei că oamenii vrea senzaționalismul si a gasit aici un motiv. Mai vine ar fii sa va ocupați de problemele voastre , că aveți destule și nu mai va băgați cînd nu aveți cum să ajutat situația

A fost salariat frate Fedur ? Dacă ă fost și nu avut dreptul cine e de vina ? Biserica Elim si conducerea. E foarte posibil ca Emi ă spus adevarul ( lucru care nu desvinovateste) , și atunci nu pot spune ca ă mintit. Dacă conducerea la încurcat spunînd că totul e în regulă? Mie mi se pare ca si au aceeași responsabilitate că Emi, fiindca ei la angajat pe fratele și ei trebuia să depune acte că îl plătesc salar.

Da, individul prea „indraznet” ar trebui sa stea in Romania sau sa „misioneze” intre musulmani, ca sa fie”minoritar” ! El vine sa dea „sfaturi pretioase” americanilir si presedintelui Trump Rusine ! Foarte confuz individul, „avind doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea”.Sa vii in America „cu capsa pusa”, si in loc sa taci si sa fii multumitor, incepi sa „dai sfaturi”, cind tu nu stii inca „cit e ceasu” here, asta inseamna TUPEU, si n-are nimic a face cu spiritualitatea ! Sad !

Piedica fratelui Fedur dse a se intoarce SUA NU este cauzata de predica lui.Voi credeti ca pe Trump il intereseaza cine ce predica de le amvon? Piedica lui ste cauzata de Unul sau mai multi MAFIOTI de le Biserica ELIM .Spuneti-mi de le infiintarea Bisericii Elim cati pastori a avut Biserica ? Si care din ei le-a fost bun? Cand crezi ca au plecat unii Trable makers se ridica ALTII. Tot astept sa vad cand va venia MANIA lui D-ZEU peste ei..

are vreo legatura cu animalele ce au pus materii fecale pe usa unui cadru didactic ce sta in Micalaca:atunci la puscarie cu el!

Totusi trebuie sa apreciem ca baiatul e sincer. Uite ce-a declarat in video de mai jos vizavi de stirile aparute in presa vizavi de situatia sa:

http://www.infocrestin.com/emanuel-fedur-domnul-trump-nici-nu-ma-cunoaste-nu-a-auzit-de-mine/

Merita ascultat…

Din moment ce are bursa (sau sponsor) de doctorat la Fuller Seminary omul poate sa se intoarca oricand la studii. Normal nu ar trebui sa lucreze, adica sa detina un job si sa fie platit cu un salar ci ar trebui sa traiasca din sponsorizare. Biserica Elim, insa, il poate sponsora, are dreptul acesta. Daca nu mai vine, poate e disponibil Dorin Druhora…

A plecat Fedur dar Alin Calini ii ia locul. La ora actuală e cel mai competent de la Elim: destept, frumos, prezentabil, informat, modest, conservator, harnic, prosper financiar si multe altele.

pentru credinta penticostala unii au fost batuti cu vina de bou ori cozi de tirnacop pina la nesimtire, metoda se numea ,,calul” si nu s-au dezis de ea.mai era folosita metoda ,,mobra”, ,,cuierul” ori celebrul rotisor.militienii se foloseau de ,,cal” deoarece le era mai usor, fiind de obicei beti cand il foloseau- victima era ingenuncheata pe un scaun si legata de spatar, urmand sa i se aplice lovituri la talpi si fund cu instrumentele enuntate mai sus.. dar sa lasam asta, vad ca de martirii penticostali ori din alte culte neoprotestante nu mai vorbeste nimeni, si nici de familiile lor,. o femeie facea chiar si 20 de copii si familia haituita de militie si securitate, care avea mari probleme privind incadrareaa in campul muncii ii crestea ca pe niste buni crestini.pina cand nu s-a ,,pocait” toata politicimea aradeana nu am auzit de necazuri ori birfe intre ei. erau niste buni crestini, ce incercau sa faca fata unui regim opresiv care incerca sa ii termine, si infiltrase multe scursuri printre ei.voi delirati termeni gen ,,prosper financiar” ca sa va puneti bine cu imbecilii ce azi va conduc. asta e ceva rusinos. Hristos nu s- A vandut pe galbeni. Si nici pe arginti.

Prostia lui Emi Fedur este ca se grabeste sa spuna de la anvoane ca se scriu „minciuni” despre el prin ziare. Saracul de el! Chestiunea cu Trump inca il avantajeaza. Oare ce ar zice daca s-ar fi scris adevarul despre interdictia lui de-a reveni in SUA? In loc sa taca, sa treaca drept filosof, omul continua sa faca pe grozavul. Fedur, nu mai poti sa vii in America pt ca oamenii nu te mai vor!!! Ai dreptate, Trump nu are nicio legatura. Toate sunt legate de comportamentul tau suburban cu oamenii. Invata prima data sa te comporti civilizat cu enoriasii si abia apoi mai incearca pe la ambasada. Cica „ziarele scriu minciuni”. Tu chiar ai vrea sa scrie tot adevarul despre tine? E adevarat ca ai fost oprit si nu te lasa sa te intorci in SUA. E adevarat ca ai vorbit si aiureli despre Trump (dovada e filmuletul) dar bineinteles ca asta nu are de-a face cu ramanerea ta in Romania dar anticiparea pe care ai facut-o e buna. In SUA sunt acceptati doar cei care respecta legile tarii. Daca vrei sa revii, va trebui sa respecti legea. Altfel, propun sa mergi in America Centrala…

Asa este. Unii il lauda pe Fedur ca sa-i ia locul (vor sa-i castige pe simpatizantii lui Emi de partea lor).
Fratele Subtirelu de la Ekklesia a fost trimis la „studii” in Anglia in timp ce tata-sau ii turna pe frati din greu la Secu. Acum are tupeul sa livreze povesti vanatoresti:

https://www.youtube.com/watch?v=0HQ2cnK-ptc&t=155s

Tovu Olariu s-a asociat cu indivizi cu trecut dubios, care au cazut de acord sa minta serviciile de emigrare, pentru ca apoi sa pozeze in niste sfantoci buni de agatati in cui. Indivizii acestia tupeisti strecoara tantaru si inghit camila. Prostimea este convinsa ca sunt „unsii Domnului” doar pentru faptul ca „indeamna adunarea la rugaciune”. Pai nu tot asa faceau si predecesorii lor, a caror dosare sunt disponibile la CNSAT? Tovu Olariu a invatat multe de la taica-sau, pupincurist comunist, iar acum foloseste aceleasi clisee dar imbricate in fanatism religios. Daca ar dori sa fie bun crestin si-ar vedea de familie, nu ar umbla dupa pozitii prin biserici. Te dai reper de moralitate cand familia iti este in regula, in rest tii ciocu’ mic. Din pacate securistii acestia neispraviti se dau drept victime cand le spui sa aiba grija cu ce masura judeca pt ca au si ei copiii. Subtirelu, fiul securistului imputit de la Suceava, ar trebui sa stea pe ultima banca in biserica, nu sa poarte geanta olareasca, cu cartile pe care NU le-a citit. O pleiada de agramati trimiti de Ceausescu „la studii” pentru meritul de-asi fi vandut fratii de credinta. Astazi, oamenii acestia conduc bisericile romanesti din SUA. Isi iau pe langa ei cate un catavoi, dornic de marire, care sa latre la enoriasi in caz ca se ridica cineva sa ii critice pt impostura lor. „Indragi-i-ar ciorile” ar spune Eminescu. Dar nu ciorile imaginare ale lui Subtirelu…

Asa este. Subtirelu a cautat tot timpul nod in papura altora la biserica Elim, fara sa se gandeasca ca are copii si acestia nu sunt la credinta. Deci nu se sfieste sa-i judece pe altii dar cand ii spui ca are copii nepocaiti te avertizeaza sa ai grija ca si tu ai copii. Da, Grosule ipocrit, toti avem copii dar nu toti umblam sa cautam nod in papura altora tocmai pentru ca ne gandim la acest aspect dar tu, in fatarnicia ta, invatata de la securistu’ de tactu nu te gandesti la nimic cand ii judeci pe altii. Umbli pe la bolnavi sa-i inveninezi, pt ca vrei sa stai pe locurile din fata in adunare, desi esti un fiu de turnator, un profitor al regimului comunist, o epava ordinara, care acum umbli cu povesti mincinoase cu ciori inchipuite. Sa-ti fie rusine, Grosule sau, ma rog „Subtirelule”…

Încălcarea propriilor standarde. S-a întâmplat uneori ca liderii sau apropiații (respectiv protejații) lor să nu-și poată respecta propriile standarde. Iar căderile lor fie au fost mușamalizate (dar au „sifonat” printre enoriașii descumpăniți), fie au iscat adevărate scandaluri soldate cu îndepărtarea „nelegiuitului”. Soarta lui ulterioară pare să nu mai fi prezentat interes pentru cei care au pus sentința în aplicare, nici pentru comunitățile rămase astfel mai „pure”. De unde și impresia – greu de contrazis – că răniții sunt „împușcați”, nu tratați.
Sistemul nu pare să dispună de o procedură de asumare a erorilor grave. Din păcate, liderii par să fie datori să nu-și asume greșeli, iar dacă-și asumă ceva, să fie mereu lucrui nesemnificative sau derivate dintr-o virtute care dă pe dinafară (excesiv de blânzi, de îngăduitori, de darnici, de sinceri, de încrezători). Poate că acesta e unul dintre motivele pentru care recuperările „căzuților” sunt lente, iar reabilitările, rare. Căci cel demascat ca încălcător de norme își atrage nu doar o sancțiune (normală), ci și stigmatizarea comunității care poate fi definitivă. Ca și când pocăința oamenilor care conduc nu ar mai fi pobisilă sau nu ar mai conta… Mai degrabă pare să funcționeze uitarea inerentă, care e doar un proces natural general uman, fără vreo virtute creștină atașată.
O altă modalitate de încălcare a standardelor este asocierea cu politicienii. Deși standardele etice promovate de la amvon sunt radicale, ferme, inflexibile, liderii religioși sunt destul de des văzuți în compania unor politicieni cu probleme morale și legale dovedite. Aceștia sunt lăsați, discret sau fățiș, să-și facă propagandă electorală pe spezele bisericilor. Sau sunt prezentați ca aliați în diverse cauze… morale (sic!).
Ar mai putea fi adăugat aici și tratamentul diferențiat al enoriașilor. Cei mai amărâți și mai puțin proeminenți se întâmplă uneori să plătească mai drastic pentru fapte ce le sunt tolerate celor celebri și cu influență. Sau cu bani.
Nici inconsecvența nu e mai brează. Există doar câteva păcate sancționate dur, în vreme ce altele, deși „clare” sub raport biblic, beneficiază de tratamente mai blânde. Unul dintre acestea este lăcomia de bani, care nu este aspru pedepsită nici la cei prinși în flagrant, iar în rest, e neclar cât de gravă e. Dar vai de cel care se îmbată sau, în unele cazuri, doar bea alcool!
Această sită morală cu filtre preferențiale creează impresia de falsitate sau ipocrizie și ea este inevitabil asociată cu cei de la amvon, câtă vreme de acolo sunt predicate cadrele „biblice” ale existenței umane.
Atașamentul față de forme. Din nou, evanghelicii sunt oameni care se laudă că nu au tradiții, iar să vorbești despre atașamentul lor față de forme pare obrăznicie curată. Dar e suficient să le propui să schimbe ora la care se adună, să le ceri să explice de ce au două întâlniri pe duminică sau de ce (nu) poartă batic și te lămurești cum e cu formele.

„Vai de voi cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi zidiți mormintele prorocilor, împodobiți gropile celor neprihăniți, și ziceți: Dacă am fi trăit noi în zilele părinților noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor. Prin aceasta mărturisiți despre voi înșivă că sunteți fii celor ce au omorât pe proroci. Voi, dar, umpleți măsura părinților voștri!” (Matei 23:29-32).
Vocația istoriei a fariseului, se naște din aceeași neodihnă și strădanie de escamotare a hidoșeniei sale lăuntrice. Monumentele la care aduce coroane, statuile pe care le îngrijește, mormintele pe care le văruiește, nu sunt decât încercări de reducere la tăcere a conștiiței vinovate, eforturi de a proiecta o altă imagină nobilă în ochii altora.
Fariseul deplânge eroarea părinților, care, în loc să se pocăiască la mesajul profeților, i-au ucis pe mesageri. Dorind să dovedească un alt material diferit al plămădelii sale, el zidește monumente victimelor părinților lui, împodobește gropile oamenilor neprihăniți omorâți de ei.
Fariseul este deci foarte preocupat de istorie, de monumentele ei, mai degrabă. Are o predilecție bolnăvicioasă pentru moaște, relicve, cruci, trioițe, morminte străbune, obiecte sacre ale trecutului. Se înconjoară de ele ca de o fortăreață. La adăpostul atâtor lucruri sfinte se simte în siguranță. Crede că i se transferă și lui din sacralitatea trecutului, se imbibă cu o recunoaștere de care are atâta nevoie. Cum ar putea oare să-și acopere mizeria vieții sale? Trecutul ilustru e o haină onorabilă pentru fariseul dornic de recunoaștere și apreciere. Sărutând icoane, cruci, troițe și moaște de sfinți, fariseul își mai prelungește agonia existenței sale de cârtiță, cu încă o laudă din gura neștiutorilot, cu încă o uimire din privirea ignoranților naivi.
În timp ce fariseul adoră istoria pe care o convertește intereselor sale meschine, el nu tolerează prezentul. Sfinții sunt demni de lăudat, numai dacă sunt morți. Adoră profeții dacă nu mai sunt în viață. Iubește înțelepții defuncți. Admiră cărturarii postumi. Problemele sale sunt sfinții de azi, înțelepții contemporani și cărturarii în viață. Aceștia sunt ca o amendă la liniștea și spoiala vieții sale. Nu-i poate suferi, pentru că ochiul lor avizat, pătrunde dincolo de varul de pe mormânt, vede dincolo de pojghița subțire și aurie a fațadei sale sacerdotale. Nu-i poate suferi pentru că aceștia știu ce se ascunde sub sutană.
Fariseul ridică statuie profeților uciși în timp ce pregătește uciderea celor de azi. Își acopere crima de azi cu adorarea monumentelor ucișilor de ieri. Abate astfel atenția contemporanilor de la bătăile din sinagogi, de la răstignirea de azi a celor neprihăniți, cu slujbele sforăitoare de celebrare a istoriei. El nu este decât veriga unui lanț de fărădelegi care se adaugă verigii părinților lui și care se oferă ospitalieră verigii unei noi generații care va venera mâine, desigur, profeții unciși azi.
Venerarea istoriei nu este decât aprobarea ei, spune evanghelistul Luca: „Prin aceasta mărturisiți că încuviințați faptele părinților voștri; căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiți mormintele” (Luca 11:48).
Fariseismul construiește o țară care onorează profeții uciși.
Mormântul elaborat cu rafinament artistic nu-l disculpă pe ucigaș de fapta lui, cum nici nu este răsplătire celui ucis pentru nedreptatea suferită. El este mai degrabă un efort al noii generații de farisei de a șterge cumva vina părinților lor prin monumentele ridicate victimelor lor. Este aici o cooperare care dovedește că sunt cu toții fasonați din același material. Murdar.
Pedeapsa divină nu poate fi decât și ea un cumul, adunată de generații. I se va cere acestei generații de farisei „sângele tuturor proorocilor, care fost vărsat de la întemeierea lumii, de la sângele lui Abel, până la sângele lui Zaharia, ucis între altar și Templu” (Luca 11:50-51).

Pentru a defini ipocrizia, limba română are câteva sinonime: prefăcătorie, lipsă de sinceritate, duplicitate, falsitate, fățărnicie, perfidie, viclenie, minciună, procleție, fariseism, ori chiar împrumutând numele unor personaje celebre pentru prefăcătoria lor: machiavelism și tartuferie. E evident că ipocrizia nu poate fi decât un defect, o caracteristică reprobabilă, dar ia uitați-vă în jur să vedeți câtă lume nu consideră necesar să-și arate adevărata față în relațiile sociale! Unii fac asta pentru că li se pare că devin vulerabili, dacă-i lasă pe ceilați să-i cunoască, dar alții, cei mai mulți, fac asta cu un singur scop, acela de a obține foloase pentru ei, prin înșelătorie. 

După cum vedeți, prefăcătoria are nume variate, pentru a defini o singură atitudine, aceea de a te arăta drept ceea ce nu ești în realitate. O singură atitudine le este contrară și mortală tuturor acestor fețe ale ipocriziei, anume adevărul. Iar ca un adevăr absolut, nimeni nu poate fi ipocrit pentru vecie, în virtutea faptului că toată minciuna are picioare extrem de scurte.

Ipocrizia sau fățărnicia a fost ilustrata pentru prima oară în istorie în Biblie, unde Iisus demonstrează ucenicilor că fariseismul, dubla aparență, constituie un păcat. Oamenii nu trebuie să se înfățișeze semenilor lor drept ceea ce nu sunt, pentru a nu-i induce pe ceilalți în eroare. Iar din pildele lui Iisus, în zilele noastre, s-a adaptat la noi zicala: „să faci ce zice popa, nu ce face popa!”, în ideea că popa poate fi și el un fariseu în comportamentul lui cel de toate zilele.

Prin urmare, ipocrizia este la origine un comportament aberant, incriminant, reprobabil, atâta timp cât el urmărește inducerea în eroare a oamenilor cu privire la adevăratul tău caracter. Iar dacă nu-ți arăți adevărata față, înseamnă că scopul tău este să înșeli cu privire la adevărata ta natură, iar asta se face, întotdeauna,  cu gândul la niște foloase. Evident, ipocritul trebuie să fie de un egoism monstruos, din moment ce nu îl interesează decât binele personal și nimic altceva. Problema care se pune aici, este dacă cei care-l practică fac asta cu bună știință, ori chiar și ei au despre ei o mai bună părere decat ar trebui în realitate; deși eu înclin să cred că ipocriții, din atâta minciună, încep să se considere că sunt altceva decât ceea ce sunt.

Practicarea ipocriziei poate avea urâte și nesăbuite urmări asupra celorlalți, dar și asupra individului în cauză. Dar, probabil, foloasele celui ipocrit sunt mai mari decât pierderile, dacă el continuă să-și facă din duplicitate un mod de viață. Iar ipocrizia se practică cu sânge rece și fără nici un fel de remușcare, de unde rezidă caracterul ei odios. Iar consecințele ei se pot observa în tipul de relații sociale aberante, paranoice care se dezvoltă între oameni, cea mai evidentă dintre toate fiind lipsa de încredere în oameni,  indiferent că oamenii aia sunt familia sau prietenii tăi.

Variate sunt formele sub care se poate practica ipocrizia în societatea modernă; astfel, se practică la nivel de afaceri, în care acest defect este perpetuat ca un modus vivendi; se practică în comunicare și publicitate, unde este șlefuit până la nivel de artă, se practică în relațiile inter-umane, unde, după cum ziceam anterior, oamenii nu mai au încredere în semeni, și se practică în viața politică, cu repercusiuni directe asupra noastră a tuturor. Acum, nu te poți aștepta ca un politician să fie altceva decât ipocrit, toată lumea fiind conștientă că politica este soră cu cea mai veche meserie a omenirii, dar au existat și oameni politici care au rămas în istorie pentru viziune și acțiuni foarte bine țintite și care au schimbat în bine istoria. Este drept că noi n-am prea avut noroc de astfel de oameni providențiali, deși putem număra câțiva, pe degetele de la o mână.

Are ipocrizia vindecare? Aș înclina, mai degrabă, să zic că nu; un om cu bun simț și, de ce nu, cu frica  lui Dumnezeu, nu poate fi ipocrit în relațiile cu semenii. Trebuie să fii un om de nimic ca să poți să fii ipocrit. Trebuie să nu te doară de cât rău poți produce celorlați cu ipocrizia ta și să scuipi pe codul onoarei dintre oameni. Ipocrizia este o chestiune de alegere liber consimțită, și cum zicea o mare actriță într-un film minunat: suntem doar alegerile pe care le facem!

PESTERA DE TALHARI.
Sunt tot mai dezamagit de Bisericile Romane din Arizona, si in mod deosebit de Biserica Penticostala Elim.
Duhul lumii; certurile de partide, ura, manipularile, scandalurile interminabile, minciunile si dezbinarile au transformat bisericile noastre in niste nenorocite pesteri de talhari.
Oameni de nimic s-au instalat in fruntea acestor biserici si terfelesc biserica fara pic de rusine.
Poleiala exterioara a sinagogilor noastre, din nefericire, nu poate sa acopere murdariile si putoarea din interior.
-Vorbim de pocainta dar suntem mai rai decat nepocaitii din lume…
-Vorbim de pace dar suntem in razboi unii cu altii…
-Vorbim de dragoste dar ne uram cu o ura de moarte…
-Vorbim de sfintenie desi faptele noastre dovedesc tocmai contrariul
-Vorbim de Dumnezeu dar suntem niste unelte in mana diavolului.
Si mai avem neobrazarea sa ne numim Copii ai lui Dumnezeu.?
Doamne ai mila de noi….
In mod deosebit Biserica Elim a fost si este dominata si posedata de aceste lucruri.
Scandalurile care domina aceasta sinagoga sunt din nou la ordinea zilei.
Microbul scandalurilor, microbul dezbinarilor; microbul aducerii politiei la Biserica; microbul de-a tara membrii Bisericii prin tribunale; microbul de-a scoate din Casa lui Dumnezeu printr-un „restraint order” pe cei care nu gandesc ca si cei din conducerea bisericii, sunt boala de care sufera aceasta biserica apostata.
Acest microb ucigas a fost adus de pastorul Duhora, perpetuat de Lascau apoi de Emil Fedur si-acum de noua conducere a bisericii Elim.
Oameni fara experienta , fara lumina si calauzirea Duhului lui Dumnezeu si fara bun simt, terfelesc si astazi Casa lui Dumnezeu de parca ar fi cocina lor de porci.
Pocaiti-va oameni buni pana nu va va ajunge mania si urgia lui Dumnezeu.
Dati-va demisia din functiile pe care nu le meritati in Biserica lui Hristos.
In joc nu e numai reputatia Casei lui Dumnezeu, dar e insasi mantuirea voastra.
Nu va stergeti picioarele cu bunatatea, cu sfintenia si cu Harul lui Dumnezeu.

Dirijorul de orchestra a fost dat afara din biserica pe baza unui „restraine order” deoarece „SI-A PERMIS” sa ofere flori mamelor de „ziua mamei”…
Fratilor, voi sunteti copii la minte…dar sunteti oameni maturi la rautate si la prostie.
Podoaba Casei lui Dumnezeu nu sunt titlurile nici diplomele, si nici scandalurile interminabile.
SFINTENIA ESTE PODOABA CASEI LUI DUMNEZEU (Ps.93:5)

Nu credeti ca uneori si membrii comitetului sau chiar pastorii pot fi gresiti? Cazul pastorului Andy Olariu, de exemplu. S-a laudat in biserica cum a mintit serviciile de Immigration si acum, prins cu ocaua mica, nu mai recunoaste.

http://evz.ro/scandal-dambovitean-servicii-imigrari-sua.html

E trist ca multi romani din America au incredere orbeasca in pastori. De aceea isi permit sa faca atat de multe abuzuri. Si acest pastoras canadian, nu e in stare sa-si educe propria fiica (Paula), nu se poate conduce nici pe sine (minte cu nerusinare autoritatile) dar vrea cu tot dinadinsul sa conduca o biserica. Stiu ca Dumnezeu va judeca astfel de impostori dar pana atunci credulii se arunca in apa si in foc pentru el pt ca stie sa manipuleze bine.

Păcatul fățărniciei e atașat de o clasă religioasă numită farisei, pentru că fățărnicia face casă bună de multe ori cu religia, bineințeles una care a fost coruptă/. Coruptă nu în sens doctrinar pentru că Mântuitorul îi avertizează pe ucenici care aveau învățătura corectă, ci coruptă în sens practic. Versetul acesta ne avertizează că păcatul poate apărea și în medii morale, chiar și la oameni morali, de aceea atenție! Păziți-vă – înseamnă nu îmbrăcați religia lui Hristos în ipocrizie. Fățărnicia e prezentată precum un aluat poate și pentru că aluatul crește și se dezvoltă (dospește). La o simplă și sinceră privire actuală a creștinismului contemporan se poate vedea că ipocrizia religioasă este în creștere. Ea începe în viața noastră cu un domeniu aproape nevinovat și neimportant dar se extinde apoi ca o rană de lepră. Păziți-vă mai întâi – ar însemna că dintre toate păcatele și ispitele, mai întâi ne dă târcoale ispita fățărniciei. Așadar mai întâi de a ține garda sus altor ispite, ține garda sus în fața ipocriziei. Mai întâi nu vei lupta în domenii complicate ci mai întâi săgețile vrășmașului vor veni din această direcție. Preaiubiților, păziți-vă viața religioasă mai întâi de aluatul fariseilor care e fățărnicia…!