Verigheta, un REAL PERICOL

Un simbol al căsătoriei, verigheta pare o bijuterie inofensivă însă, uneori, ne poate pune sănătatea în pericol. Numărul mare de accidente apărute din cauza verighetei sau inelelor este în creştere, iar specialiştii ne învaţă ce să facem pentru a nu avea probleme.

Unul din multele exemple este un ieşean în vârstă de 40 de ani care riscă să rămână fără inelarul mâinii stângi în urma unui traumatism „prin verighetă”, ne spune dr. Tudor Ciuhodaru, medic primar urgenţe-traumatologie, membru al Comisiei de Sănătate a Camerei Deputaţilor.

În ciuda faptului că avea o „experienţă” de aproape 18 ani în a purta verigheta, bărbatul a reuşit, într-un moment de neatenţie, să o agaţe în inelul de la chei, iar verigheta i-a provocat leziuni severe şi nu a mai putut fi scoasă de pe deget. „Leziunile ischemice s-au adăugat celor directe şi doar intervenţia rapidă a făcut ca degetul să nu se necrozeze. Prognosticul funcţional rămâne rezervat din atât cauza tipului şi severităţii lezionale, cât şi a complicaţiilor posibile”, explică dr. Ciuhodaru.

Numărul accidentelor este din păcate în creştere în special la verighetele sau inelele mai late. Medicii ne avertizează asupra faptului că numărul acestui gen de traumatisme suferite de purtătorii de verighete şi inele este în creştere. „Pe o statistică parţială, acestea reprezintă peste 15% din traumatismele degetelor. Peste 60% survin în accidente casnice, mai ales la femei, restul fiind consecinţa accidentelor de muncă, sportive sau militare”, susţine medicul.

Este bine de ştiut că aceste traumatisme, aşa-numitele ,”ring-finger” (inel-deget), sunt printre cele mai grave leziuni ale mâinii, soldate adesea cu amputarea degetului. „În funcţie de materialul din care este făcut inelul, mobilitatea pe deget, unghiul şi violenţa mişcării, se poate ajunge până la ,”desmănuşare” totală sau parţială, prin avulsia (smulgerea) pielii, pachetelor vasculonervoase, tendoanelor, muşchilor, sau osteoarticulare cu o serie de consecinţe importante din punct de vedere funcţional şi estetic”, avertizează dr. Ciuhodaru. Când să nu purtaţi inele Prevenţia constă, în primul rând, în informarea asupra acestui gen de traumatism în cadrul orelor de educaţie pentru sănătate, dar şi în îndepărtarea inelelor în timpul activităţilor cu risc şi asigurarea mobilităţii inelului pe deget.
„În cazul unui astfel de traumatism, scoateţi rapid inelul de pe deget, fără a forţa şi a agrava leziunile, şi prezentaţi-vă urgent la spital pentru că fără tratament puteţi rămâne fără deget”, explică medicul.

Într-un articol din „Le Figaro”, specialiştii avertizau că în fiecare zi un francez îşi pierde un deget prin smulgerea sau retezarea de o verighetă sau inel. Accidentele sunt, deseori, stupide, inevitabile şi cu nişte consecinţe disproporţionate. Dacă tracțiunea este îndeajuns de mare, degetul este, pur și simplu, amputat. La cel de-al 40-lea Congres de chirurgia mâinii, organizatorii au amintit că în fiecare an survin 620.000 de traumatisme grave ale mâinii în Franța. Mai mult, în anii `50, prof. Raymond Villain, aflat la originea Centrelor SOS Mains/SOS Mâini, își obliga tinerii interniști să își taie verighetele pentru a evita ei înșiși acest risc.

„Au existat chiar propuneri din partea chirurgilor plasticieni de a fi permise doar inele secţionate pentru a scădea rezistenţa la smulgere”, a spus dr. Tudor Ciuhodaru.

Sursa: ziarulring

Sursa foto: savethedate