În Arad, nu numai hainele devin pe zi ce trece mai demodate, ci și metodele de cerșetorie a oamenilor de pe stradă.
Tipicele „dă-mi un leu să iau și eu o pâine” sau „trebuie să iau lapte la copil” nu mai funcționează, deci cerșetorii arădeni au decis să fie mai inventivi și au găsit povești care mai de care mai lacrimogene sau unele simple.
Toate au în comun însă aceiași replică: „trebuie să ajung la Timișoara/Oradea”.
Personal, în ultima săptămână am fost abordată de trei oameni ai străzii (mai mult sau mai puțin) care îmi cereau bani pentru a-și lua bilet de tren spre Timișoara.
Vă încurajez să nu le dați bani din două motive.
Unul dintre indivizii care m-au abordat, pe care l-am refuzat, nu a încetat la mine și a continuat să ceară oamenilor o sumă de bani.
Acesta, văzând că de la trecători nu scoate bani, a bătut la geamul unei mașini în care se afla o doamnă, vizibil bulversată de întreruperea ei din a pleca din locul de parcare. Aceasta i-a oferit câțiva lei și niște monede, iar ce să vezi, banii pentru biletul de tren au fost investiți la puțin timp pe o doză de bere.
Luând-o logic, dacă un om al străzii chiar ar trebui să ajungă la Timișoara, s-ar urca direct în tren, riscând să dea nas în nas cu nașul.
Din experiența mea de mulți ani de mers cu CFR-ul, am văzut nenumărate cazuri de genul, în care controlorii au discutat cu respectivii și au trecut cu vederea, văzând că sunt amărâți.
Dacă toți cei care v-au cerut bani pentru bilet de tren chiar ar fi folosit suma pentru acest scop, goleam Aradul de cerșetori.
Lasă un comentariu