Odată cu războiul din Iran, problematica eshatologiei a revenit în forță pe buzele a numeroși lideri religioși, în special din mediile neoprotestante, dar nu numai. Chiar și în medii catolice și ortodoxe s-au intensificat scenariile cu tentă apocaliptică. Au fost vehiculate tot felul de profeții cu privire la sfârșitul omenirii și la ce va fi după. Fiecare pasaj biblic unde se face referire la această perspectivă a fost analizat și întors pe toate părțile de către tot soiul de persoane, unele mai neavenite ca altele. Dar asta n-ar fi fost nici o problemă. În definitiv, au mai fost în istorie astfel de „fervori apocaliptice“, începând cu anul 666 d. Hr., trecând prin anul 1000, apoi 2000 s.a.md.
Chestiunea cu adevărat serioasă rezidă, în situația de față, în modul în care unele centre de putere ale lumii s-au raportat la aspectul eshatologic. Putem considera, fără exagerare, că am asistat la o veritabilă instrumentalizare a Scripturii, sau a unei părți din aceasta, de către unii exponenți ai leadershipului american. La acest nivel se prezenta războiul din Iran ca fiind unul perfect fundamentat biblic, că prin acest conflict s-ar accelera istoria spre „vremurile din urmă“. Altfel spus, s-a încercat justificarea războiului și chiar crearea unei coaliții occidentale împotriva Iranului pe temei biblic.
Evident că din tabloul de ansamblu nu au lipsit profețiile mesianice șiite, iraniene sau iudaice, în cazul Israelului, conflictul devenind astfel unul spiritual și primind dimensiuni apocaliptice. Cred că în acest context trebuie interpretată poziția Vaticanului, prin abordările Suveranului Pontif. Nici o religie sau confesiune nu poate și nu are dreptul să legitimeze în vreun fel războiul, indiferent câte „argumente“ ar încerca să găsească în textele sfinte.
Lasă un comentariu