Stat captiv

Scriam deunăzi despre un anumit tip de dresură în beneficiul unor grupări neasumate cu funcțiuni în stat, bine și constant bugetate. Încerc azi să duc un pas mai departe raționamentul pe baza informațiilor recente cu desfășurător în actuala campanie.

Trebuie neapărat explicat modul cum funcționează dispozitivul de decizie în ansamblul lui. Și o voi face concret, având la baza Constituția României, precum și un apel serios la memorie.

Fără îndoială este că autorii legii fundamentale nu s-au putut gândi nici măcar pentru o secundă la abuzarea și coruperea textelor legii la vremea scrierii ei. E oricum inutil și neconstructiv să fim contra factuali după atâta amar de vreme. Așa că avem tabloul complet și astfel ne putem da seama de păcăleală sau mai bine spus de crimă. Împotriva poporului român. Căci asta este încadrarea.

Orice stat (administrație centrală și locală) are nevoie pentru a funcționa de instituții specifice legate între ele. Cu o interdependență limitată. Acestea rezidă din legea fundamentală, cum spuneam mai sus. Acum, cei care au proiectat statul captiv (SC)  încă din 1990, deja „cazarmați” în servicii de informații și beneficiind de vechi note de informare din Securitate, au început să-și așeze oameni în posturi cheie din instituții. Ultima propoziție se citește diferit de restul: A așeza înseamnă de fapt a-i prezenta omului tot ceea ce ei dețin compromițător cu privire la viața lui personală, astfel încât acesta să accepte fără șovăială cerințele de orice natură ar fi fost ele ale noului stat. Acestea s-au făcut etapizat. Putem intui că s-a început cu finanțele. Pentru că în primii ani bugetarea serviciilor s-a făcut la nivelul permis de o economie ce vindea doar fier vechi. Mai târziu la proiectarea bugetului s-a plecat de la „nevoile” acestora. Semn clar pentru oricine că guvernul este sub asediu. Pe vremea lui Iliescu s-au consolidat tacit, ca mai apoi să devină insolenți și să impună direcții și chiar să scoată președinți. N-au trecut decât 16 ani de când ei și-au pus omul (dovedit cu acte, mai târziu) în funcția supremă în condițiile în care vorbele lui Emil Constantinescu nu au fost luate în serios de marea majoritate a românilor. Căreia i s-a lăsat în continuare impresia că votul ei contează. Avem în minte și exemplul lui Dragnea. Pe care SC l-a lăsat să-și facă tot ce dorea ființa lui exact până când Liviu s-a decis că nu e bine cu SC. Și a încercat să se lupte cu el de unul singur. Sperând că prin programul de guvernare își va atrage națiunea de partea lui pare că a mizat greșit. Pe un cal care nu fuge. E greu să convingi un popor dacă argumentel nu-ți sunt favorabile. Ceea ce știm acum, mult timp după anul 2010, este că serviciile ne-au lăsat într-o linște controlată să ne batem cu politica murdară a PDL-lui și cu Băsescu pentru ca ele să se poată concentra pe fabricarea următorului individ care să le servească pe deplin interesele. Ale lor și ale celor de afară. Acum trăim o vreme asemănătoare. În timp ce ne consumăm cu politica mizerabilă a acelorași pedelei grupați într-un partid „frecventabil”, de data asta SC este concentrat pe următorul președinte. Noi trebuie doar să descoperim persoana. Și, nici o surpiză, o avem. Se numește Nicușor Dan. Nu e greu deloc să sesizezi în comportarea acestui individ metehne ale unuia care știe că are în spate un monstru căruia nimeni nu are ce să-i opună. Și își permite absolut orice. Eu nu le voi scrie aici, pentru că presa s-a ocupat deja cu asta. Rețeta cu el e însă puțin diferită de cea a predecesorului. Pentru că și ei sunt diferiți. Chiar și SC lucrează cu materialul clientului. În timp ce KW s-a făcut mare oarecum singur, Nicușor este ridicat cu macaraua pe o poziție din care el va trebui să confirme în fața unui electorat mult prea naiv, în ciuda multor eșecuri din care nu a învățat mai nimic, că ele este omul momentului, cel care va lupta împotriva corupției tuturor politicienilor. Ca să înțelegem, SC se încăpățânează să-l pună pe Nicușor la Primărie (probabil va reuși) riscând un scandal major. De fapt, va câștiga timp pentru o repliere care să-i permită menținerea controlului total. Sigur, în acest timp vor fi și defectări înăuntrul lui, dar nu de natură să sucombe, ci mai degrabă de schimbare de lideri. Oricum e fierbere și acolo.

Aceste alegeri ar trebui să fie un ultim semnal de alarmă spre societatea civilă din România (aceea care nu este sub influența lui SOROS) și să demareze un program de resetare a întregului stat român.

În concluzie, dacă în ciuda votului de duminică Nicușor va fi declarat Primar al Capitalei înseamnă că societatea va deveni Maidan iar piața Universității va fi reloaded. Eu mă aștept la asta mizând pe inteligența poporului nostru. Or, această nouă piață va trebui să ducă la „chelirea” întregului aparat administrativ din România.