CORESPONDENȚĂ din Viena/ Politică, dar nu oricum

Oamenii mari sau liderii de necontestat nu apar așa, din senin, peste noapte. Ei, de obicei, dau semne încă din tinerețe cu privire la viitorul lor.
Trebuie să recunosc faptul că acest adevăr se verifică și în cazul ticăloșilor. Din băncile școlilor putem ști, cu aproximație, drumul fiecăruia în viață.
Nu voi scrie despre aceștia, ci voi face câteva considerații asupra celor care, intrând oarecum devreme în viața publică, produc indicații cu probabilitate foarte mare asupra traseului pe care îl vor urma. Scriam nu demult despre o tânără consilier în cadrul Primăriei Viena, care printr-un mesaj fără echivoc a luat atitudine împotriva politicii abuzive a Barnevernet din Norvegia, solicitând revenirea la normalitatea familiei, în cazul Bodnariu. Doamna doctor Kugler se implică, prin discursuri, luări de poziție etc., tot mai mult în sprijinirea ideii de familie, într-o societate cu tendințe accentuate spre negarea ei, aducând în sprijinul afirmațiilor argumente care prin natura lor frizează absurdul: un câine, în Viena are de 6 ori mai mult spațiu decât un copil. Mai mult decât atât, la inițiativa domniei sale, în 29 iunie Consiliul local Viena a condamnat crimele SI împotriva creștinilor, ca genocid. Veți putea spune: și, ce-i cu asta? Nimic, este adevărat. Tot așa de bine putea sta în banca ei și își primea în continuare solda cuvenită. Ea a ales să spună și să ceară. Pe față, în gura mare, pentru a nu fi vreo ambiguitate. Cu curaj. Nu știu la ce visează. Nu o cunosc, doar îi urmăresc parte din activitate și trag niște concluzii, prin comparație. Sigur că din poziția de acum nu poate mai mult, deși probabil își dorește.
Cert e faptul că vorbește, spune și ia atitudine atunci când cei mai mulți tac.
Desigur, competențele domniei sale în materie de sănătate fac posibilă o privire atentă la îmbunătățirea sistemului medical în Viena, care, spune doamna doctor, duce lipsă de medici de familie. Acestea sunt doar câteva din reflectările unei activități de, consider eu, viitor mare lider. Presa, în general, nefiind interesată decât de subiecte negative, va evita promovarea unor astfel de oameni, în măsura în care impactul social nu trece de barajul știrilor emoționale. Noi, ca ziar de atitudine, credem pe de altă parte că este bine să sprijinim pe cei care, printr-o politică rațională și mai ales corectă, chiar dacă nu sunt români, se fac auziți și văzuți. Doamna Kugler nu sare de pe acoperișuri nu trage cu pușca prin parcuri și nu umblă dezbrăcată prin centrul orașelor. Noi avem înțelegere și pentru astfel de oameni, chiar dacă nu îi aprobăm. Doamna despre care am scris face lucruri normale, tot mai rare, din păcate, în societatea de azi. Chiar și în Austria. Merită să reamintesc faptul că și aceștia au luat-o razna invalidând niște alegeri pe motiv de: „s-au furat două voturi la Arad, măi Viorică”. Extrema cealaltă nu mai are răbdare și vrea neapărat ACUM. Rămâne de văzut dacă austriecii le vor administra o bătălie decisivă sau îi vor trimite la președinție.

P.S. Eu, dacă aș fi în Consiliul Local Municipal Arad, aș invita-o pe doamna consilier pentru un seminar de comportare politică limitată la un mandat.

Foto: gudrunkugler.at