S-au întors vreo trei ture de turiști din Antalya și amicii, cunoștințele proaspăt repatriate cu care mă întâlnesc îmi zic: „Bă, voi sunteți niște legende acolo! Toata lumea vă știe. Poveștile cu voi sunt la ordinea zilei!”

Legendele astea sunt jurnaliștii/bloggerii și reprezentanții agențiilor de turism din vestul țării, care au luat parte la infotrip-ul Presstige Tours 2017. Cu hashtag. Să fiu sincer, nici noi nu știm prea bine ce anume ne-a adus acest statut privilegiat, de legende, că doar nu am făcut decât ceea ce știm mai bine: Să trăim clipa așa de parcă ar fi ultima! Până la urmă, așa cum îi spuneam cuiva, acolo, pe malul mării, „drumul excesului duce la palatul cunoașterii”…

Și, pentru că legendele sunt frumoase, o să vă spun una petrecută – unde altundeva? – decât la Land of Legends (https://www.thelandoflegendsthemepark.com/). După o noapte (aproape) nedormită și o dimineață dionisiacă, am fost invitați de gazdele noastre să petrecm câteva ore la celebrul aquapark. Nu are rost să vă spun ce impresie îți crează, chiar și de afară, Land of Legends. E fabulos! Totul e la dimensiuni faraonice. Trebuie să-l vedeți, neapărat! Bun gust și lux. Rixos.

În fine, ajunși acolo, cu atâtea posibilități de a-ți testa curajul, cu tobogane fel de fel și cu enșpe mii de alte alternative de distracție, câțiva dintre noi am hotărât că nu e cazul să pierdem vremea. Așa că am luat-o spre cele mai înalte și abrupte tobogane. Am zis că, dacă scăpăm cu viață, putem merge liniștiți să bem ceva, la umbră (era foarte cald!). Și am început să urcăm. Eu, Oti Mureșan, Basil Mureșan, Marius Fîc și Alin Gherasim. Nu mai țin minte să fi fost și altcineva. Posibil. (Să țipe, și-l adaug în text!) Și am tot urcat. De la un nivel la altul, cozile la tobogane erau tot mai mici. La un moment dat nu au mai fost deloc! Eram la cel mai înalt nivel. După ce ne-am tras oleacă sufletul, am privit în jos. Nu vreți să știți ce șoc am avut: Trebuia să ne lansăm, așa, ca de pe un bloc de vreo 10 etaje, pe un tobogan descoperit, cu margini mici, extrem de abrupt! Ne-am trezit brusc! Începuseră să ni se bulbuce ochii iar îndoiala își făcea loc în mințile noastre, înlăturând într-o clipită curajul și bravura de care dăduserăm dovadă pe când urcam scările. În timp ce luam în calcul o rușinoasă coborâre pe unde am și urcat, Alin Gherasim sare prin toboganul din dreapta, care am înțeles că era și mai periculos. Ajunge jos. Viu! Asta ne-a dat ceva curaj, dar nu îndeajuns încât să ne încumetăm să ne încredințăm viața în mâinile ticălosului de tobogan! După o vreme, Basil Mureșan își ia inima în dinți (în cazul lui asta înseamnă ceva, omul suferind în trecut un infarct!) și se lansează pe tobogan, filmând totul cu o cameră de luat vederi. L-am urmat și noi, fie pentru că, alături de Gherasim, Basil ne-a insuflat suficient curaj, fie de groază să coborâm atâtea scări. Important este că am supraviețuit! Și, dacă tot am scăpat cu viață (și cu câteva julituri, pentru că nu am respectat indicațiile personalului – era și culmea!) am plecat să sărbătorim.

Land of Legends are în zona centrală o piscină artificială, cu plajă (nisip adus din Egipt!), stânci, valuri, tot tacâmul. După ce ne-am răcorit puțin, am luat-o, firește, spre barul cu pult rotund care ne aștepta parcă dintotdeauna. Locația mi-a trezit, oarecum, nostalgia barului din Vama Veche, că stăteam la pult, cu picioarele în nisip, ca pe vremuri (oh, ce vremuri!)… Dar nu mă servea Ovidiu (oare ce mai face bătrânul hippiot?), ci niște barmani turci dintre care unul era tatuat și biker. La pult, eu, Marius Fîc, bronzat, cu alură de playboy, Basil Mureșan, Oti și Daniel Scridon. Ne-am comandat niște beri, după aia alte beri și tot așa. Iar Basil ne-a oferit țigări de foi, minunate. La un moment dat, mă mănâncă limba și-i zic bikerului de barman să aibă grijă cum îl servește pe Basil, că e șeful mafiei mexicane. E don Basil. Și Fîc e vedetă playboy. Iar eu, deși așa mai slim, m-am prezentat drept un „very good fighter”, bodyguard-ul lui don Basil. Ochii barmanului s-au bulbucat instantaneu, mai ceva ca și ai noștri în vârful toboganului! Pupilele i s-au dilatat și ele brusc, de parcă prizase ceva. A bolborosit ceva către ceilalți barmani și, în secunda nr. 2, unul dintre ei se afla deja în spatele lui don Basil și-i făcea masaj! Pe pult, în fața noastră, au apărut alune, caju și alte „împingătoare”. Plus beri din partea casei. Gluma mea cu mafia mexicană funcționase excelent! În plus, Daniel Scridon, care nu prea vorbea nimic, a trezit interesul barmanilor care l-au întrebat pe Basil dacă are vreo problemă. La care don Basil le-a zis să-l lase în pace, că el e regele cartelurilor mexicane reunite!
Când a mai apărut și sirena de Diana Mariș, pozând cu don Basil și Fîc ca și cu niște vedete, barmanii au fost băgați și mai tare în ceață…

Și asta nu e tot: După vreo 10 minute, în timp ce noi ne savuram păcăleala, și-a făcut apariția un domn bine îmbrăcat, cu pantaloni lungi și cămașă, însoțit de alți trei tipi, cu alură de bodyguarzi adevărați, nu ca mine. A comandat o apă, s-a uitat preț de 10 de secunde la noi și a plecat însoțit de doi dintre cerberi. Unul rămăsese să ne supravegheze. Dacă eram, totuși, mafioți mexicani!?!

Foto: Marius Fîc

P.S. Se cuvin mulțumiri celor de la Prestige Tours, Calypso Tour și Discover Turism.  

Citește și:

Din Antalya, cu drag. Crâmpeie de voiaj (I)

Din Antalya, cu drag. Crâmpeie de voiaj (II)