EMOŢIONANT/ Cum îşi DEMONSTREAZĂ arădenii DRAGOSTEA faţă de PARCUL EMINESCU

Arădenii, oameni simpli şi personalităţi ale urbei, îşi unesc vocile în încercarea de a salva Parcul Eminescu, unde municipalitatea vrea să facă o parcare. Alpinistul Zsolt Torok, regizorul Titus Muntean sau Cristian Adoc, nepotul celui care a montat ţâşnitoarea din parc, sunt numai trei dintre cei care au postat mesaje emoţionante pe Facebook, legate de Parcul Eminescu. Nu ştim cât efect vor avea ele în Palatul Administrativ, în biroul nr. 1, acolo unde draperiile groase împiedică, probabil, perceperea realităţii. Sperăm însă că nu de tot şi, mai ales, nu definitiv!
Fie că vorbesc despre Parcul Eminescu ori despre alte parcuri distruse de municipalitate, mesajele lor sunt emoţionante.

Zsolt Torok: „Sunt un copac, tăiaţi-mă”
„Propun ca data viitoare să ne adunăm toţi locuitorii Aradului cu inscripţia «eu sunt Parcul Eminescu» sau «sunt un copac, tăiaţi-mă!»
Nu ştiu câţi locuitori are Aradul dar ştiu că ceea ce se petrece în jurul nostru ne priveşte pe toţi şi pe cei din Grădişte şi pe cei din Alfa şi pe cei din Vlaicu…
Ori ni se ia ceva ori suntem încărcaţi cu ceva fără să dorim.
Omul nu este o bilă pe masa de biliard, fără personalitate, care se rostogoleşte în toate direcţiile!
Nu mai contează ce a fost până acum, dar cu atât mai mult contează ce va fi de acum încolo.
Am ales un preşedinte care doar atunci poate schimba ţara dacă noi ne schimbăm mentalitatea, asta la nivel de ţară.
Schimbarea societăţii începe cu schimbarea mentalităţii individului.
Niciodata, nimic nu s-a realizat fără implicare iar dacă nu există această implicare nemulţumirile la colţul străzii şi în cafenele sunt doar pierdere de timp, ceva cu ce putem umple timpul în lipsă de altceva.
Mă bucur că la acest protest totul a decurs elegant şi paşnic, oamenii au fost decenţi şi prezenţa lor în parc a fost un semn de nemulţumire faţă de planul care sperăm să nu fie niciodată pus în aplicare”, a spus Zsolt Torok imediat după protestul de sâmbăta trecută.

Titus Muntean: „Aș vrea să pot să iau o bardă și să le ciopârțesc lor copilăriile”
„M-am născut în Arad, am copilărit în zona Gării și cel mai fascinant loc al copilăriei mele a fost Păduricea, la 5 minute de casă. Am petrecut mii de ore jucându-ne în acel parc, pe atunci de 4 ori mai mare decât ciosvârta care a rămas acum. Cățărându-ne în copacii bătrâni, construindu-ne «forturi» în vegetația deasă, fugărindu-ne în roluri alternative de indieni și cowboy. Prima mea scufundare cu ochelari subacvatici am făcut-o, copil fiind, în lacul sălbatic din Pădurice și n-am să uit niciodată emoția la vederea miriadelor de peștișori care se strecurau prin vegetația acvatică, sclipind în razele de soare materializate dureros de frumos. Într-o zi ne-am apucat să facem o hartă a parcului – un potențial avantaj strategic față de adversarii «de la scara C». Am petrecut o jumătate de vacanță măsurând cu sfoara, desenând stângaci dar meticulos fiecare tufiș mai mare, fiecare copac, fiecare potecă ascunsă în umbra generoasă. Harta devenise averea cea mai mare a noastră, «ei» nu aveau una.
Nu demult am dat peste foile de bloc de desen, îngălbenite, rătăcite printr-un morman de lucruri vechi – harta noastră – și aproape mi-au dat lacrimile. Nu era nostalgia copilăriei trecute ci un regret infinit, dureros, pentru parcul „nostru”. Un parc pe care administrații și primari succesivi l-au ciopârțit fără milă, construind ilegal, i-le-gal, ILEGAL! clădire după clădire, iar acum transformând ce-a mai rămas în expoziție de mobilier urban. Aș vrea să pot să iau o bardă și să le ciopârțesc lor copilăriile, ale fiecăruia dintre ei, așa cum ei mi-au ciopârțit copilăria, Păduricea mea.
Mi-aș dori din tot sufletul ca acei copii care se joacă azi în Parcul Eminescu să nu mai treacă prin această experiență”, este postarea pe Facebook a regizorului originar din Arad.

Cristian Adoc: „Lăsați Parcul Eminescu așa cum este!”
„«Țâșnitoarea făcătoare de minuni», atât pentru copii, tineri, cât și pentru bunici, căței sau chiar porumbei, a fost montată de bunicul meu Ștefan. De câte ori alerg prin apropiere, încerc să mi-l imaginez cu scule, câlți și noroi pe mâini. Pe el nu l-am cunoscut. Îi văd doar munca…
În acest parc am trăit alături de familie și prieteni emoțiile cununiei, am plimbat un cărucior în care dormea liniștit un copilaș ferit de zgomotul și gazele mașinilor. Miri și mirese se plimbă pe alei cu fotografi după ei. Peste câțiva ani, copilașul devenit adult mă va plimba pe mine printre mesele de șah în speranța ca voi recunoaște vreun prieten cu care să mai stau de vorbă…
Lăsați «Parcul Eminescu» așa cum este!”, a scris Cristian Adoc.

Sunt doar trei dintre mesajele care invadează Facebook-ul în aceste zile. Suntem siguri că dacă le-am strânge pe toate am avea suficiente pentru a tipări o carte încărcată de istorie locală, pe care să i-o facem cadou primarului Gheorghe Falcă. În dublu exemplar!