FABULĂ: Zbura o muscă prin Senat

O muscă enervantă ce-și face veacu-n curte,
Mutând câte o bală prin zboru-i dezlânat,
Își puse neuronu sau ce-are ea sub frunte
S-o scape de mirosuri, s-o scape de rahat.
Privi și ea sărmana, la altă arătare
Ce doar cu roiul se plimbă prin bujori.
Cu scurta ei mintiuță gândi către o stare
Ce i-ar permite zborul, aiurea, printre flori.

Vorbi deci cu-altă muscă, la fel de agitată,
Așa, la un pahar ș-o balegă de vacă.
Decise amândouă să meargă la muscoi
Cu planul de mărire, scrobit în mult gunoi.
Viteazul ce-are-n spate numai „bine făcute”
Le adăpă ispita cu vrute și nevrute.
Ideea este una; să pui roiul pe plus
Cu câte-un bondar sau viespe nesupus.

Să vezi de-acuma foșnet și bâzâit pe sală
Abacul nu-ncetează s-adune la nimic.
Anunță libelula, normal cu multă fală:
E strînsă oastea toată; albinelor, hai, flit!
A noastră este frunza, și floarea, și tulpina
Ni-i zborul lin și dulce cu izul de sirop.
Ce cruntă-i lovitura, la număr; doar sulfina
Mai zumzăi a proasta. Restul, o luase-n bot.

Pe cine să dai vina, decât pe soarta crudă
Că musca e făcută s-adulmece-n rahat?
Prin floare de se plimbă, chiar și cu multă trudă,
Ea nu va scoate miere, nici din al treilea strat.
Așa sunt unii oameni. Mereu își dau ei vlaga
Să pară că-s albine, nu muște puturoase.
Ș-apoi la socoteală, să lași berea și braga
Să poți s-aduni doar oameni, nu vorbele sfătoase.

Aricikus
18.02.2015

Foto. wikimedia.org