Gheorghe Schwartz nu corespunde imaginii cârmaciului de seamă…

Vremurile în care trăim se dovedesc a fi atipice. Oameni fără valoare sunt aplaudați la scenă deschisă pentru te miri ce gogomănie, alții sunt apreciați pentru cât de departe și precis își azvârle flegma iar unii chiar încurajați în nemerniciile lor. Este societatea pe care ne-am construit-o cu sârg și motivație îndoielnică, din care acum culegem roade dintre cele mai de nedorit. Printre noi, cu mari dificultăți din multe puncte de vedere, încearcă să se strecoare oamenii care, în ciuda vârstei, încă nu au învățat să scuipe, pentru că au fost foarte ocupați să dea generației acesteia și următoarelor îndemnuri spre culturalitate, la propriu. Sigur că ei trec printre noi fără a fi băgați în seamă, fiind puși complet în umbră de prezența pe toate canalele a posesorilor de mojicii și forme artificiale, de cele mai multe ori ca efect al lipsei unei alte forme aflată în cavitatea craniană.

Scriitorul Gheorghe Schwartz, arădean cu acte, a fost premiat săptămâna trecută de Uniunea Scriitorilor. Și ce dacă, par a spune cei care se ofilesc făcându-ne bine, din moment ce un astfel de premiu pare că poate să-l ia orice mânuitor de tastatură, cu trei rânduri scrise pe Facebook? Cam asta e gândirea celor care „apreciază” valorile arădene. Nu-i vorbă, dacă Simona Halep s-ar fi născut în Arad, hlizeala ar fi stat pe televizoare și la buletinele meteo. Domnul Schwartz, cu   „Cei o sută Agnus Dei”, nu corespunde imaginii cârmaciului de seamă (nu de dat seamă) al urbei noastre. Asta înseamnă că „omul potrivit la momentul potrivit” își dă examenele.

Poate se gândește vreun consilier local, din aceia care nu-i suflă vânt din pupa lui Falcă și noilor săi aliați, să pună pe masa secretariatului două, trei pagini, copy-paste după cele ale Uniunii Scriitorilor, și să mai spele obrazul administrației locale. Dacă mai poate fi spălat, desigur…