Mai presus de lege – despre torţionari şi complici ai CIA

Mai presus de lege – despre torţionari şi complici ai CIA

A fost nevoie de peste un deceniu pentru ca adevarul despre abuzurile agentiilor de securitate americane, mereu contestat de administratia George W. Bush, sa iasa la lumina. Rezultatul este un Raport al Senatului american, care se intinde pe 6.700 de pagini, cu 38.000 de note de subsol si care este clasificat. Pentru opinia publica au fost declasificate 500 de pagini, pe parcursul carora texte, identitati de persoane si nume de tari au fost innegrite, cu o grija acribica fata de sfera privata si ceea ce se considera, in continuare, secret de stat.
Sansele ca vinovatii si complicii lor la crime si abuzuri fara precedent sa fie trasi la raspundere si pedepsiti sunt insa foarte mici. Se pare ca lupta impotriva terorismului ii situeaza pe unii mai presus de lege.
ONU si nenumarate organizatii active pentru drepturile omului, de la Amnesty International, pana la Human Rights Watch, cer ca responsabilii de torturile practicate de CIA asupra unor detinuti, unii dintre ei ilegali, sa fie anchetati. „Dupa dreptul international, SUA sunt obligate sa ceara socoteala celor responsabili”, a spus Ben Emmerson, raportorul special al ONU pentru combaterea terorismului si drepturile omului, citat de Spiegel online.
Juristul britanic a mai adaugat ca „statele nu pot lasa pur si simplu nepedepsiti pe cei vinovati de astfel de faradelegi grave”. Declaratia a fost facuta dupa publicarea Raportului Senatului american, cu privire la metodele de tortura practicate de CIA.

 „Informatiile” puse in slujba torturii
Istoria omenirii e o succesiune de acte de cruzime. Daca in zorii istoriei exista scuza primitivismului, iar in regimurile autoritare cea a tiraniei unor despoti, ce scuza poate fi invocata in secolul XXI pentru torturile fizice si psihice practicate in tari considerate modele de civilizatie si democratie? Teoretic, nici una. Practic, se invoca ratiunea majora a luptei impotriva terorismului. Statele Unite sustinute de aliatii sai o duc de 13 ani, iar rezultatele nesatisfacatoare par a justifica orice metoda si orice abuz de forta.
„Studiul Comitetului asupra Programului de detentie si interogare al Central Intelligence Agency (CIA)” a fost intocmit de un comitet ales din Senatul american, specializat pe probleme de „informatii”. Aprobat in decembrie 2012, studiul a avut nevoie de inca un an si jumatate pentru adaptarile in scopul publicarii si de inca 8 luni pentru reviziile in scop de declasificare a acestei variante prescurtate a lui. Prefata este semnata de Dianne Feinstein, presedinta Comitetului.
„Aceasta actiune a marcat incununarea unui efort monumental, care a inceput oficial prin decizia Comitetului de a initia studiul in martie 2009, insa care isi are de fapt radacinile intr-o investigatie inceputa in decembrie 2007, ce privea distrugerea de catre CIA a casetelor video cu inregistrarile interogarilor CIA facute asupra detinutilor”, precizeaza Feinstein. Lectura celor 499 de pagini „comprimate” ale studiului „dat la liber” e terifianta sub aspectul metodelor de tortura practicate asupra detinutilor ilegali si al ineficientei lor in combaterea fenomenului terorist. http://www.intelligence.senate.gov/study2014/sscistudy1.pdf
S-a torturat in ascuns in carceri din SUA, dar si din alte tari, inclusiv europene. Printre acestea s-ar afla si Romania, desi nici Ion Iliescu si Traian Basescu, presedinti de stat in intervalul de timp analizat in raport, par a nu fi stiut nimic.
Intre 2002 si 2008, practicile de tortura a detinutilor suspectati de CIA de terorism au devenit din ce in ce mai sofisticate, din ce in ce mai crude. Cu ajutorul unor specialisti si psihologi care au incasat milioane de dolari, metodele aplicate au fost menite sa nu lase urme fizice semnificative pe corpurile victimelor, insa sa ii umileasca, sa-i demoralizeze, sa le infranga identitatea si vointa, supunandu-i la teste de rezistenta fizica si psihica de necrezut.
Iata cateva dintre metode:
Waterboard-ingul, care inseamna ca detinutilor li s-a turnat atata apa pe gura, silit, pana cand acestia aproape s-au inecat. Tratamentul a fost aplicat uneori in serie, pana cand subiectii au lesinat.
Control rectal violent si hranire silita, proceduri care in cazul a doi detinuti a condus la ranire grava.
Soc termal – detinutii erau cufundati in recipiente cu apa rece ca gheata. Unul dintre acestia, scos dupa un timp total inghetat, abia a fost in stare sa articuleze un sunet.
Tipete ale unui membru al familiei. Cu aceasta metoda s-a incercat obtinerea unei marturii de la familia suspecta de terorism a unui handicapat mental, care a fost retinut, incarcerat si inregistrat in timp ce tipa dupa ajutor, fara a fi avut vreun amestec intr-o actiune ilegala.
Amenintari de violare si taiere a capului mamei detinutului suspect, facute de agenti CIA.
Ruleta ruseasca – jucata de un agent CIA cu un detinut caruia i-a tinut pistolul la cap si a tras.
Dusuri de gheata – detinutul „din greseala” Gul Rahman a fost pus sa faca astfel de dusuri fara pantaloni, imbracat doar cu un pulover. Apoi a fost dus inapoi in celula si legat in lanturi culcat, de podeaua rece. El a murit in urma socului termic, inghetat.
Lipsire de somn, pana la stadiul halucinatoriu – unii detinuti nu erau lasati sa dorma pana la 180 de ore continuu. Ca urmari, apareau simptome paranoide si halucinatii
Responsabilitatea colectiva (kin liability) – se refera la principiul impartasirii vinei unui membru al familiei de catre intreaga familie a acestuia. Unii oameni au fost retinuti de CIA doar pentru ca agentii sperau ca astfel sa mareasca presiunea asupra unui membru suspect. Acest principiu a fost, in istorie, o masura represiva a regimului nazist. In 3 august 1944, Heinrich Himmler sef al politiei si SS-ului din Reich-ul german, declara programatic: „Apoi vom introduce o totala raspundere colectiva, in spiritul careia am actionat si pana acum”.
In frenezia lor orientata spre obtinerea de informatii sau marturisiri, agentii CIA luau unii detinuti din spital, inca in stare de narcoza, ducandu-i in camera de detentie, unde acestia se trezeau in soc si dezorientati. Altora li se refuza mersul la toaleta si li se puneau pampersi. Amenintarea cu moartea si inchiderea timp de cateva zile in sicriu a fost o alta procedura aplicata in centrele de detentie ale CIA.
Atarnarea de brate care ii erau legate de o bara fixata in tavan, simularea strangularii sau a unor executii, ca si batai ale unor detinuti al caror cap era acoperit cu cagula, ca sa nu-i vada pe cei cinci agenti agresori, (asa-numitul „Hard Take Down”) sunt alte exemple de tratamente cu scop „informativ”.
Umilire sexuala – prin interogari insotite de obligatia de a urina silit in prezenta unor agente CIA, prin urmare a unor persoane de sex feminin – interdictia de a se spala sau a-si spala rani care se infectau vazand cu ochii, clisme fortate si continuarea torturii, in ciuda faptului ca retinutii interogati au fost imediat dispusi la colaborare, sunt alte practici mentionate in studiul Comisiei din Senatul SUA.

Dinte pentru dinte
„Fiecare fapt raportat se bazeaza pe acte, depese si alte date ale CIA”, declara senatoarea Dianne Feinstein, presedinta Comisiei. Aceasta n-a fost pana acum foarte critica la adresa serviciilor secrete ale SUA, tinand chiar partea NSA (National Security Agency), in masiva colectare de date a acesteia.
Insa retinerea senatoarei a durat pana cand s-a aflat, in martie 2014, ca serviciile secrete au interceptat inclusiv computerele la care lucrau membrii Comisiei. Iar sapatamana trecuta, Feinstein a intrat intr-un dur schimb de replici via Twitter cu seful CIA, John Brennan, caruia ea i-a demontat toate afirmatiile referitoare la „utilitatea informatiilor” obtinute prin torturi, inclusiv in prinderea lui Osama bin Laden.
Joi, Brennan a incercat sa prezinte intr-un context emotional angajatilor sai si presei convocate in foaierul CIA de la Langley rostul atrocitatilor comise de specialistii in interogari. Pe peretii foaierului erau atarnate 111 stele negre, una pentru fiecare agent CIA ucis in misiune. Si detinutii la care se refera Raportul sunt in numar de 119. Cum s-ar zice, „dinte pentru dinte”. Iar Brennan nu s-a dezis de patos nici prin justificarea actiunilor ce au urmat fatidicului 11 septembrie 2001, care nu mai trebuia sa se repete. „Niciodata, ne-am jurat atunci, niciodata”.
Brennan a ajuns sef la CIA doar in 2013. El admite ca unele practici au fost „oribile”, insa ar fi fost inregistrate succese cu asa numitele „Enhanced Interrogation Techniques” (EITs), adica practici sporite de interogare. Prin eufemismul EITs, seful CIA evita cuvantul „torturi” si plaseaza in acceptabil si derizoriu din punct de vedere legal faptele unor angajati ai agentiei si al persoanelor insarcinate cu realizarea lor. Acestea, in opinia lui Brennan, doar „au incercat sa faca tot posibilul”.

Justitia, incotro?
Practic, Curtea Internationala de Justitie de la Haga ar fi institutia chemata sa faca dreptate si unde sa se intenteze proces tortionarilor CIA. Insa SUA se opun autoritatii acestei instante de judecata, nesemnand statutul Curtii. Mai mult chiar: in 2002, in Statele Unite s-a adoptat legea care permite presedintelui SUA sa-si elibereze cetatenii care trebuie sa raspunda in fata Curtii Internationale de Justitie de la Haga. Legea a fost promulgata chiar de presedintele american in timpul mandatului caruia au avut loc torturile: George W. Bush.
Bush junior a fost „comandantul suprem” in razboiul contra terorismului si presedinte al SUA intre 2001 si 2009. Nici azi Bush nu regreta ce s-a intamplat in toti acesti ani, iar la aparitia Raportului despre interogari, a laudat CIA. Dick Cheney, fost vicepresedinte al SUA s-a pronuntat deschis pentru tortura, ca metoda de interogare, pentru ca astfel ar putea fi impiedicate „ulterioare atacuri in masa” asupra SUA.
Alt responsabili politici sau institutionali sunt Donald Rumsfeld, fost ministru al Apararii (2001-2006), Condoleezza Rice – fosta consiliera pe probleme de securitate nationala (2001-2005) si fost ministru de externe (2005-2009) –, John Ashcroft – fost procuror general (2001-2005) –, sau George Tenet, sef al CIA intre 1997 si 2004. In timp ce acestia se aflau in functie, au dat unda verde diverselor proceduri de interogare, ca „waterboarding”, privarea de somn, „folosirea insectelor”, „inmormantarea mimata”.
Parlamentarul german Jürgen Trittin, fost ministru si membru al Comisiei pentru Externe din Bundestag este de parere ca practicile de tortura ale CIA trebuie sa aiba consecinte legale si in afara teritoriului SUA. Trittin crede ca si responsabilii din Europa trebuie sa fie urmariti penal, caci inchisori secrete ale CIA au existat in mai multe tari est-europene.
„Este timpul sa inceapa ancheta si sa fie trasi la raspundere penala complicii de aici, din Europa”, a declarat Jürgen Trittin pentru Spiegel online. http://www.spiegel.de/politik/ausland/cia-folter-trittin-will-juristische-verfolgung-von-mittaetern-in-europa-a-1007946.html „Faptul ca in mod evident au existat inchisori secrete in Polonia, Lituania si Romania nu poate sa ramana fara consecinte juridice”, a adaugat el.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.