Sute de mii de persoane au ieșit sâmbătă și duminică pe stradă, în Germania, pentru a protesta împotriva partidului considerat extremist de dreapta, Alternativa pentru Germania (AfD).
Foto: Dwi Anoraganingrum / imago stock&people / Profimedia
Acesta promovează măsuri radicale împotriva imigranților, iar popularitatea sa e în creștere, aparent amenințând echilibrul democratic în țară, dar și în Europa, înainte de alegeri. Însă cât de greu e să interzici un partid, mai ales că Germania a trecut deja prin astfel de experiențe, acum multe decenii, iar mai recent soldate cu eșec?
O serie de politicieni din Germania dezbat propunerea de interzicere a AfD. Însă Curtea Constituțională Federală a stabilit în mod fundamental cerințele pentru interzicerea unui partid, în hotărârea sa referitoare la Partidul Național Democrat din Germania (NPD), din 2017. Obstacolele sunt mari.
Condiții de interdicție
Un partid politic poate fi interzis în Germania numai de către Curtea Constituțională Federală. Guvernul federal și camerele parlamentare (Bundestag sau Bundesrat) pot depune cererea pentru o astfel de interdicție. Pentru partidele funcționale doar într-un singur land, cererea poate fi înaintată și de guvernul landului respectiv.
Depunerea unei astfel de cereri de interdicții este inițial o decizie politică. Cererea are succes legal doar dacă partidul care urmează să fie interzis e considerat a fi, în fapt, neconstituțional.
Legea fundamentală a Germaniei stabilește condițiile prealabile pentru aceasta: „Partidele care, pe baza obiectivelor lor sau a comportamentului susținătorilor lor, urmăresc să afecteze sau să elimine ordinea de bază democratică liberă, sau să pună în pericol existența Republicii Federale Germania, sunt neconstituționale”, se spune în articolul. 21, paragraful 2.
Nicio interdicție de partid, din 1956
Dar ce înseamnă, exact, această formulare, din punct de vedere legal, a fost multă vreme neclar. Ultimul partid politic interzis de Curtea Constituțională Federală a fost Partidul Comunist din Germania (KPD), în 1956. La acea vreme, democrația germană era încă la început.
Abia 60 de ani mai târziu, cele mai recente proceduri de interdicție au conturat cerințele de conținut pe care Curtea Constituțională Federală de la Karlsruhe le stabilește acum, pentru interzicerea unui partid. În ianuarie 2017, Karlsruhe și-a pronunțat hotărârea cu privire la cererea de interdicție împotriva NPD ( Partidul Naţional Democrat al Germaniei). Decizia a fost clară: obstacolele pentru o interdicție sunt acum foarte mari.
Crime, proces, substrat politic
Pe măsură ce au fost cunoscuți autorii violențelor și crimelor celulei teroriste de extremă dreaptă, National Socialist Underground (NSU), în anul 2012 s-au făcut eforturi pentru a iniția o a doua procedură de interzicere a NPD, după ce o primă procedură de interzicere a fost întreruptă în 2003, din cauza unor erori procedurale.
Despre jafuri și crimele cunoscute sub numele de Döner Morde, atribuite NSU, am scris in detaliu, pentru Hotnews, în articolele „Teroarea brună și celula neo-nazistă din Zwickau”, „Marele proces al celulei teroriste din Zwickau. Acuzata principală, Beate Zchäpe, ar fi pe jumătate româncă” și „O femeie neonazistă din Germania, care ar fi pe jumătate româncă, condamnată la închisoare pe viață pentru uciderea a 10 persoane”.
În 2012, scopul reclamanților a fost ca la Curtea Constituțională Federală (BVerfG) să se stabilească că NPD este neconstituțional și, astfel, să obțină interdicția acestui partid.
În decembrie 2012, landurile germane au decis să depună o cerere de interzicere a NPD și, la o adică, să o depună fără sprijinul Bundestagului și al guvernului federal. Guvernul federal nu a luat parte la propunerea de interzicere, prezentată anul următor.
În ianuarie 2017, Curtea Constituțională Federală a respins cererea de interdicție. Deși judecătorii au considerat că este dovedit că partidul avea sentimente anticonstituționale, acesta nu avea „potențialul” de a elimina democrația în Germania.
Cerințe de conținut
Interzicerea unui partid reprezintă „cea mai ascuțită și, în plus, o armă cu două tăișuri a statului constituțional democratic, împotriva dușmanilor săi organizați”. Astfel se spune în primul principiu călăuzitor, pe care Curtea Constituțională Federală l-a stipulat înaintea hotărârii.
În următoarele 298 de pagini, judecătorii de la Karlsruhe explică condițiile în care un partid poate fi interzis în Germania, și de ce nu a fost suficient să interzică NPD: nu pentru că partidul de extremă dreaptă (care acum se autointitulează „Die Heimat”) ar exista în continuare, pe baza Legii fundamentale, ci pentru că a fost prea lipsit de amploare, pentru a putea pune în practică scopuri anticonstituționale.
Dacă unui partid îi lipsește puterea efectivă necesară, „nu există niciun motiv pentru a interzice un astfel de partid”, în ciuda neconstituționalității sale, spune Peter Müller, care în calitatea sa de raportor, a jucat un rol cheie în formarea hotărârii referitoare la NPD. El a demisionat din funcția de judecător la Curtea constituțională, după doisprezece ani de mandat.
„De fapt, scopul principal trebuie să fie acela de a ne asigura că nu apare o situație în care democrația nu se poate salva decât prin depunerea unei cereri de interzicere a unui partid”, a spus Müller, în podcastul ARD, „Reporterii justiției”. „Interdicția de partid nu trebuie folosită pentru a elimina competiția politică nedorită”, a precizat el.
Prima condiție prealabilă a unei interdicții este ca partidul, pe baza obiectivelor sale sau a comportamentului susținătorilor săi, să dorească cel puțin să afecteze, sau chiar să elimine complet, ordinea de bază democratică liberă. Potrivit Curții Constituționale Federale, termenul „ordine de bază democratică liberă” include „principiile de bază care sunt absolut esențiale pentru statul constituțional liber”. Acestea includ demnitatea umană, principiul democrației și statul de drept.
Faptul că un partid urmărește să elimine sau să afecteze cel puțin unul dintre aceste elemente de bază trebuie să decurgă din scopurile sale, de exemplu așa cum sunt menționate în programul partidului, sau din comportamentul susținătorilor săi. Suporterii nu trebuie neapărat să fie membri de partid.
Așa a decis Karlsruhe și, în cazul NPD, a constatat că partidul a eșuat în mod regulat la alegeri la pragul de cinci procente și – în afară de un parlamentar european – nu a avut nici un parlamentar ales într-un parlament supraregional. Partidul nu a avut o majoritate și numărul de membri era în scădere. Potrivit verdictului – în afară de excepții foarte izolate, din Germania de Est – nu a existat o dominație reală a NPD în viața de zi cu zi și în procesul de formare a opiniei publice.
Monitorizarea AfD
În Saxonia, Saxonia-Anhalt și Turingia, Oficiul de stat respectiv pentru Protecția Constituției cataloghează partidul Alternativa pentru Germania (AfD) ca un „efort evident, de extremism de dreapta”. Și totuși, această clasificare, care a avut loc deja, nu este încă un motiv de interdicție. Singura consecință a acestui fapt e că partidul poate fi monitorizat acolo, folosindu-se informații și mijloace specifice.
Ca o cerere de interdicție să aibă succes, ar trebui să se furnizeze dovezi clare în acest sens. Examinarea conținutului va fi probabil punctul decisiv în eventualele proceduri viitoare de interdicție. Se iau în considerare și materialele aduse de autoritățile de protecție constituțională, la nivel federal și de land.
„A porni” spre eliminarea ordinii de bază democratice libere înseamnă că trebuie să existe o acțiune planificată, activă în acest sens. Și trebuie să existe dovezi semnificative care să facă să pară posibil că această acțiune va duce la succes, adică partidul își poate implementa obiectivele. Aceasta e a doua cerință care trebuie îndeplinită pentru o interdicție.
Determinarea neconstituționalității unui partid de către Curtea Constituțională Federală poate fi, de asemenea, limitată la o parte independentă din punct de vedere juridic sau organizatoric, a unui partid. Prin urmare, este posibilă o interdicție a organizațiilor de land, individuale, cu condiția ca acestea să îndeplinească cerințele, iar pentru altele nu se impune interdicție.
În principiu, interzicerea unui partid este doar ultima soluție. „Ideea Legii fundamentale e că democrația este, de fapt, apărată prin dezbateri intelectuale deschise”, spune Peter Müller pentru „Justizreporter”.
„Legea fundamentală se bazează pe puterea argumentelor și nu pe interdicții – ceea ce se cere este angajamentul democraților”, a spus fostul judecător constituțional. „În Germania, o democrație s-a prăbușit deja, pentru că prea puțini erau pregătiți să o servească; pentru că prea mulți au rămas tăcuți și au privit în altă parte”, a menționat el.
Notă: Articolul a apărut și în HotNews.ro
Lasă un comentariu