Numai plânsul lui Sebi se mai auzea, abia perceptibil, în seara aceea, între Mișca și Vânători… Povestea micuțului care a murit pentru că nu l-a găsit nimeni

Pe măsură ce copilul înainta prin iarba alunecoasă, ceața devenea tot mai densă, ascunzând detaliile familiare ale unui drum care ar fi trebuit să-l ducă spre casă, la cădură și în sânul familiei. Frații lui și ceilalți copii, cu care pornise mai devreme la joacă, or fi ajuns deja. Numai el, Sebi, care voise să mânânce câteva porumbele, mai zăbovise puțin, în pofida frigului accentuat de umezeală.

Era deja destul de târziu și micuțul începu să grăbească pasul printre tufele care rupeau, pe alocuri, monotonia câmpului. Parcă pe aici e drumul, își zicea, în sinea lui, încercând să deslușească un indiciu, cât de mic, în ceața care se lăsa tot mai lăptoasă. Pe măsură ce înainta, i se făcu frică, abia dacă mai zărea ceva la câțiva metri. Și, de parcă ceața nu ar fi fost de ajuns, începuse să se întunece rapid. Și era din ce în ce mai frig. Umezeala îi pătrundea, prin hăinuțe, până în măduva oaselor.

Aproape plângând, Sebi zări un desiș mare, din acelea în care, în iarba uscată, își fac culcuș vulpile sau câinii ciobanilor. Cu teamă, dar și cu speranța că acolo i-ar putea fi un pic mai bine, micuțul se târî în desiș. Spinii îi zgâriară mânuțele în care ținea strâns niște porumbele. Mai avea câteva în buzunar, pentru frații lui.

Ajuns în iluzoriul adăpost, Sebi începu să plângă. Se întunecase de-a binelea. Copilul de șapte ani era singur și îngrozit, în întuneric, în mijlocul câmpului. Îngheța, la propriu, departe de cei dragi, pe care-i chema printre lacrimi și suspine.  

Mii de ace i se înfigeau în trupușor când, ca prin vis, auzi niște strigăte: „Seeebiii!” „Seeeeebiiii!”. Și, parcă, desluși vagi luminițe în depărtare. Copilul începu să strige, plângând, dar luminițele se îndepărtau. Deznădăjduit, a continuat să strige, în speranța că îl va auzi cineva. Dar nu, căutătorii mergeau în altă direcție… Apoi, niște lătrături de câini, ai ciobanilor, și din nou liniște. Numai plânsul lui Sebi se mai auzea, abia perceptibil, în seara aceea, între Mișca și Vânători…

Deodată, puiul de om nu mai simți frigul. Un val de căldură îi năpădi trupul. Se făcea că era cu frații lui pe câmp, în soarele dogoritor al verii. Apoi, chipul drag al mamei îi apăru, ca o ultimă și caldă mângâiere, în cea din urmă clipă petrecută în lumea oamenilor.

P.S. Sebastian Corbei, în vârstă de 7 ani, din Vânători, a dispărut în data de 9 ianuarie 2021. Ultima dată ar fi fost văzut la o stână, în jurul orei 16,30, de unde ar fi plecat spre casă și, în drum, s-ar fi oprit să culeagă porumbele.

Căutările au demarat în urma unui apel la 112 efectuat de mama băiatului. Presa a fost anunțată despre caz la ora 19,18, când acțiunea de căutare era în plină desfășurare.

De remarcat, că deși autoritățile au folosit resurse umane și tehnice redutabile în acest caz, iar căutările s-au extins pe o perioadă de o lună, misterul dispariției lui Sebastian Corbei a rămas neelucidat, alimentat de zvonistică, până la începutul lui aprilie, când rămășițele acestuia au fost găsite de un cioban.

Potrivit anchetatorilor, în urma autopsiei s-a stabilit că Sebastian Corbei a murit de frig. Și, adăugăm noi, pentru că nu l-a găsit nimeni. Nici viu și, mai apoi, nici mort, fapt care ridică nu mari, ci de-a dreptul uriașe semne de întrebare legate de modul în care au fost efectuate căutările, în special în primele ore de la anunțarea dispariției – cruciale pentru viața băiatului – dar și ulterior, când autoritățile au făcut o adevărată paradă prin etalarea tehnicii din dotare și a efectivelor angrenate. Cui i-a folosit această paradă nu știm, dar cu siguranță lui Sebi, familiei lui și opiniei publice, nu. Iar faptul că acum ni se sugerează că Sebi ar fi murit, de fapt, înainte de a începe căutările e de domeniul penibilului, o încercare jalnică de disculpare a autorităților care, cu siguranță, puteau face mai mult în acest caz.      

P.S. 2 Am scris acest articol în memoria lui Sebi, copilul pierdut pe care l-au căutat toți dar nu l-a găsit nimeni. Dumnezeu să-l odihnească între îngeri, în lumină veșnică. Și în căldură, care i-a lipsit atât de mult…

Citește și:
Critici DURE în cazul lui Sebi, băiețelul găsit mort: „Haideți să îl împuternicim pe cioban la șefia Poliției Române”