PAMFLET: Am văzut senatori fericiți

Bună seara, sunt Senatul României și raportez: În timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit.

Cam asta se cere în ultimele zile de la camera superioară. Raport. În fața lui Iohannis, în fața unora și în spatele altora. Până și ăia cu lecția doar adulmecată din UE s-au gândit să-l ia la întrebări. Că de ce și cum își permit… Adică ăla e vinovat, a luat sau a dat (cine mai știe) iar tu, Senatule, nu te îmboțoșa la noi și bagă gras la Vartanu să-l poată duce cu duba. Un fel de piua a cincea, Senatul ăsta. I-auzi ce nesimțire. Să se pună ’mnealui de-a curmezișul când „țara” îi cere un pachet de doi la doi. Ce rost mai au cititul și apreciatul dacă alții de meserie zic așa?

Ce putem noi extrage din învățătura de doi lei predată de toți zmeii zilei? Că Senatul trebe, cu tot dinadinsul, să dea ce se cere. Păi pe logica asta ce rost mai are ființarea lui? Există birouri de intermedieri destule prin țară, așa că se pot învesti oricare din ele să dea ridicări sau coborâri de imunitate. Cu sau fără taxă. Habar n-am dacă e bine sau rău ce au decis, că e cu gașcă sau fără, că e cu sau că e fără, dar mă bucur că au făcut-o așa cum au vrut ei, nu cum vor alții. Altfel, de ce i-ar mai întreba, dacă deja au răspunsuri? Poate chiar au greșit, dar până la urmă e greșeala lor iar ei sunt pe vrerea poporului. Ceilalți sunt pe vrerea doar a unora…

Așa că, bravos Senat! Și nu la mișto!

Aricicus