Să nu credeți că apariția caraghioasă, în vestă reflectorizantă, a primarului Falcă interpretând nuș’ce scenetă a scos Aradul din cursa pentru Capitală Europeană a Culturii 2021. Nu. Este adevărat, candidatura arădeană a fost dominată de un amatorism cras. Mediocritate, acțiuni dezarticulate, evenimente publice pline de suficiență și grandomanie, un „concept” căruia îi lipsește chiar… conceptul. Toate acestea asortate cu exprimări nefericite, agramate și chiar cacofonii în procesul de PR, comunicare, în ziare, pe social-media.
Totuși, cum a fost posibil ca Aradul să fie prezentat atât de slab? Este doar vina echipei care a gestionat această candidatură?
Pentru a răspunde, trebuie să ne întoarcem la fondul problemei. Care sunt criteriile pe care un oraș trebuie să le îndeplinească pentru a deveni capitală a culturii? Iată, le-am publicat încă în ianuarie 2013 și atrăgeam atenția că administrația e pe un drum paralel, că a adoptat încă de pe atunci o cale greșită. Cerințele de bază, așa cum puteți vedea, erau exact acelea de a încuraja inițiativele culturale indepenedente și de a prezenta „rolul care le-au jucat (n. orașele) în cultura europeană, legăturile lor cu Europa, identitatea europeană a acestora”.
Ce a făcut în schimb primarul Falcă? În loc să delege această operațiune unor persoane care pricep limbajul acestor criterii, s-a suflecat la mâneci, și-a luat casca, târnăcopul și vesta reflectorizantă și s-a pus în fruntea diviziei. Știe el bine ce și cum trebuie făcut. În loc să avem o candidatură susținută larg, de tot orașul, am avut una bazată pe un număr mic de participanți, cei care au acceptat, cei mai mulți din politețe, să cânte în corul dirijat de cabinetul 1.
Și pe lângă neștiință mai e și premeditarea. De fapt această candidatură era un pretext perfect legal pentru alocări bugetare în scopuri care nu au nici o legătură cu actul de cultură și nici cu Aradul. Fântâni arteziene, parcări în loc de parcuri sau relocări de parcuri, Mureșul navigabil, construcția unei ecluze. Paranoia de tip ceaușist.
* * *
Dar nu e doar atât. Vă mai aduceți aminte cum a început acest proiect? Vă mai aduceți aminte de „3 pentru Arad”? Eu da, și-mi aduc aminte foarte bine și cine a fost nașul acestui proiect. Da, ideea consilierului PDL, Cătălin Lazurca, aceea a candidaturii Aradului nu era rea. La urma urmei orașul, tot mai provincial în ultimul deceniu, avea nevoie de un ideal, de un proiect major care să-l mobilizeze, să-l scoată din starea de lâncezeală.
M-aș fi alăturat, după puterile mele, unui asemenea proiect dar…
Am fost neplăcut surprins, încă de la început, atunci când am citit pe Facebook primul document de concept publicat de domnul Lazurca, intitulat: Concept de comunicare Arad Capitală Europeană a Culturii 2021 (Schiță pentru un brand story arădean. Vocabular și concepte fundamentale). Fără să intru acum în detalii, am sesizat în text insistența cu care se încerca eliminarea moștenirii istorice a orașului și promovarea ideii de reinventare identitară. Wait! Identitatea nu este cumva acel ceva care desenează un același profil trăind în mai multe epoci? De ce antiteza vechi-nou din document? De ce ar trebui aruncat Aradul nostalgic la gunoi pentru a face loc unui Arad reinventat? Tradiția cu modernitatea nu fac casă bună?
Am suspectat din prima clipă „reinventarea” ca fiind alibiul perfect pentru un arbitrariu identitar. Și sincer m-a îngrijorat disprețul (adevărat, subtil exprimat) față acele elemente de arhitectură, de istorie care chiar dau profil orașului. Un singur exemplu: „clădiri impozante de pe bulevardul central (fără foarte mare valoare arhitecturală)”. Zău, fără foarte mare valoare arhitecturală?
Una peste alta, îmi pare că acest concept al „reinventării” dacă nu e dictat, cel puțin slujește 100% „viziunea” comanditarului politico-administrativ — adică a primarului Falcă. Acesta, la rândul său, consideră „cele vechi” vrednice de tot disprețul. El simte nevoia să schimbe fața Aradului pentru a-l face „mai frumos”. Este în permanență inconfortabil cu moștenirea orașului și simte că are o misiune divină să schimbe radical lucrurile. Un fel de Ceaușescu mai micuț, de provincie.
Și apoi, din nou, criteriile de care vorbeam. Nu spun ele că „orașele candidate trebuie să prezinte rolul care le-au jucat în cultura europeană, legăturile lor cu Europa, identitatea europeană a acestora”? Ba da. Atunci noi de ce am luat-o pe contrasens? Iar dacă ne uităm, vedem că orașele care au mers mai departe au pus accent, nu pe reinventarea identității, ci pe regăsirea identității lor istorice. A aceleiași identități fondatoare. A poveștii central-europene în cazul Clujului și a Timișoarei, care este și povestea noastră, a Aradului. Și asta nu pentru că sunt paseiști ci pentru că întotdeauna e mai economic, eficient și moral să fii ceea ce ești și nu să pretinzi că ești altceva.
* * *
Sper să nu mai am ocazia să-l văd pe Falcă, pe YouTube, în vesta reflectorizantă jucând comédia cu Aradul. Niciodată.
Claudiu Cristea
bine spus!
Una peste alta eu nu stiu ce isi propunea strategia culturala. In algoritmul de comunicare de tip politicianist si in absenta totala a dezbaterii deschise cetateanul a ajuns sa nu fie deloc informat. Toata comunicarea s-a rezumat la o discutie sterila privitor la Falca care vrea candidatura si la cei rai care nu o vor. In realitate toti voiau candidatura.
Revin, candidatura asta trebuia sa stea sub semnul unui mesaj de directionare a ei. Acesta a lipsit cu desavarsire. Ce isi propunea Aradul din perspectiva culturala? Nu stie nimeni. Cum isi propune Aradul sa se manifeste din punct de vedere cultural intr-un context de transformari primitive (a ajuns un orasel de la margine de tara, fara vlaga economica adica fara resurse care sa se intoarca in buzunarul cetatanului, care astfel saracit si a carui perspective pentru un nivel de trai care sa permita o viata culturala minimala)? Singura viata culturala la care aradeanul are acces este viata de noapte in cluburi cu alcool si tigari, cu muzica disco modernista proasta. Un oras in care daca nu ai bani, si marea majoritate nu are (gratie politicilor de inhibare a dezvoltarii mediului de afaceri: vezi jecmanirea firmelor pentru Polaris, taxa de orar, taxa de autorizare, impozitele mari, lipsa de educatie antreprenoriala, scoala slaba, ocuparea tuturor pozitiilor din administratie de incompetenti lipitori de afise din raza de promovare a primarului, numarul mare de cocalari etc.) esti nevoit sa stai in casa? Acitivitati culturale pauza, activitati recreative nexam, in afara de alcool, activitati sportive, zero, ca nu mai exista nici un teren de sport accesibil publicului, Nimic! Pe partea de sport avem o gramada de sali de sport care sunt toate „inchiriate” celor cu pile. De fapt nu se pot inchiria. Avem multi kilometri de piste nefuctionale, care nu au rezolvat DELOC problemele sigurantei in trafic a biciclistilor.
…. cel mai jenant ar fi fost sa fie admisa o astfel de candidatura.
Capitala pacii! Ca sa ai cultura trebuie sa ai consumatori de cultura. Ca sa ai consumatori de cultura trebuie sa ai oameni la care sa le ramana in buzunar bani si pentru altceva decat o pita nenorocita. Ca sa ai oameni cu bani trebuie sa ai o economie functionala (nu labe de firme care platesc exact mai putin decat minimul pe economie asa cum sunt toate firmele din domeniul automotive cu care ne abureste primarul nostru aradean de la Brad). Ca sa ai o economie functionala trebuie sa incurajezi antreprenoriatul. Punct. Aici primarul nstru din Brad nu mai intelege nicmic ca el stie ca banii se fac cu statul. Bani fac prietenii lui care capuseaza resursele publice, bani fac firmele CLM care detin monopolul pe domenii vitale (Apa canal, CET, …..). Bani mai fac si cativa smecherasi si cativa bisnitari si cativa fosti securisti. In mintea primarului nostru venit la fata lui Seculici din Brad, microintreprinderile nu au nici un sens, nu duc comisioane. Toate SRL nu aduc comisioane cat aduce un contract ca ala pentru pistele de biciclete.
Deci economie nu, cultura nu si prin urmare nici titlu pentru orasul asta muncitoresc penibil.
Are talent la scris individul. Pacat ca nu e la fel si cand vine vorba de a castiga increderea oamenilor din jurul lui…
Din pacate micul dictator vrea el sa fie centrul atentiei in toate proiectele avand impresia ca le stie pe toate.Este o mare diferenta intre conceptul de a turna betoane si asfalt si proiecte culturale, traditii ale Aradului etc.