Prostituție in integrum

Rămășițele presei românești au lansat (oportunist, pentru a câștiga puncte de „rating” – odată cu recentele încordări interetnice din Ardeal) o serie de reportaje despre soarta bunurilor imobiliare ce trebuie (sau au fost) retrocedate către bisericile maghiare (conform legii).

Rămășițele presei românești au lansat (oportunist, pentru a câștiga puncte de „rating” – odată cu recentele încordări interetnice din Ardeal) o serie de reportaje despre soarta bunurilor imobiliare ce trebuie (sau au fost) retrocedate către bisericile maghiare (conform legii).

Presa deplânge ipocrit, cu ochiul la publicitate, soarta elevilor din școlile respective, a bolnavilor din spitalele de restituit și a mai stiu eu cărei instituții care funcționează în clădirile FURATE de regimul național-comunist de la proprietarii lor de drept – că-s persoane fizice, psihice, moluște sau instituții religioase.

Eu pun problema foarte simplu, ignorând fără sentimentalisme ieftine argumentul facil cu banii băgați de primării (stat) în respectivele construcții: în primul rând, ce căutăm noi, statul român, să ocupăm și după mai bine de 60 de ani, proprietăți ce nu numai că au fost confiscate mârșav, dar mai sunt și demult depășite din punctul de vedere al capacității și utilităților?!

În 60 de ani, minunatul comunism pe care îl regretați voi – vârstnici sau tineri (nejudecând cu capetele voastre, ci behăind conform partiturii părinților nostalgici), Securiști și neamuri de lele nomenclaturistă – se pare că nu a fost capabil să construiască niște școli, niște spitale în plus – altele noi! Ci a stat să depindă până-n ultimul ceas de cele ridicate de „burghejii” putrezi? Semn că, pe lângă nesimțirea specifică neamului prost, stâlpii regimului și regimul însuși se credeau veșnici și de neînlăturat.

Chiar nu ne e puțin jenă la gâdiliciul național să mai depindem și azi, ca infrastructură, de niște imobile tâlhărite de la proprietarii lor de drept (membri ai elitei economice și intelectuale, pe care am avut grijă să-i fugărim din țară)?

Iar presa românească realmente nu are altă ocupație, în noianul ăsta de știri-care-contează cu adevărat, venind peste noi din toată lumea, decât să ne instige contra maghiarilor (evreilor, țiganilor)? Noi am furat, tot noi suntem și victimele acum?

Un bun confiscat cândva abuziv, de un regim care încuraja ura de clasă, TREBUIE retrocedat. Nu e vina proprietarilor că statul a înghesuit acolo, în mod iresponsabil, niște scoli si niște spitale, dar și CAP-uri, case de bătrâni sau de nebuni! Înadins ca să pângărească trecutul, să șteargă memoria a ceea ce a fost, totuși, bun.

Problema nu e acum dacă și cum va fi despăgubit statul nostru supraponderal pentru că a vopsit niște pereți și a transformat în budă mixtă salonul de primire al vreunui avocat interbelic. Problema e aceea de a repara imediat, in integrum (unde mai e posibil), descalificantul furt!

Însă ziarele, ca să vândă și ele, menajând gândirea primitivă a majorității, nu prezintă situația din toate unghiurile. Țiganii sunt unicii vinovați, că intră în posesia titlurilor de proprietate prin mijloace necurate, nu și cei din administrație, care – la căldurică, în primării – închid ochii sau facilitează asta. Maghiarii sunt cei lipsiți de inimă, cu preoții lor reformați sau catolici cu tot, nu și Biserica Ortodoxă Română, care refuză să restituie și se lăfăie, pe alocuri, în proprietățile luate cu japca, „creștinește”, de la greco-catolici. Și am putea continua…

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.