Mai multe articole din rubrica "" ↑

O noapte furtunoasă

O noapte furtunoasă

Știrea care a stat în capul fiecărei pagini a jurnalelor de aseară și a făcut înconjorul lumii a beneficiat de senzațional prin faptul că ea vine imediat după una cel puțin la fel de aprinsă: Atentatul de la Nisa. Cine știe, poate acesta a servit ca pretext puciștilor din Turcia, ca lumea să nu se dezmeticească, și au grăbit declanșarea operațiunii mizând pe o atenție a serviciilor sau a structurilor turcești către acel punct devenit fierbinte. Se pare că s-au înșelat. Până la urmă, noi, care suntem pățiți, avem informații doar dintr-o singură tabără. Cea care a reușit să stingă conflictul. Din spusele președintelui turc, acțiunea aceasta a venit ca un dar de la Dumnezeu pentru că a înlesnit oarecum deconspirarea ofițerilor neloiali și, totodată, a permis înlăturarea acestora precum și iminenta pedepsire a lor. Și, pentru ca totul să meargă strună, Erdogan pe numele său a invocat chiar ca principal vinovat și inițiator pe principalul său oponent, un anumit individ trăitor prin America ce se ocupă cu principiile islamului îmbinate cu modernismul timpului. Cu alte cuvinte, politic, Erdogan a lovit două ținte în desfășurarea acestui „atentat”. Dar nu este deloc de neglijat și reacția pe care o aștepta din partea poporului care, la chemarea lui a ieșit să apere democrația. Pentru noi, ceva cunoscut. Lecția predată de Iliescu, din care Erdogan și-a luat notițe.
Vor fi având motive serioase cei care au pus de un puci să o facă noaptea la lumina lumânărilor, dar mie îmi sună din nou cunoscut acest amănunt. Ziua este mai greu să ascunzi detalii iar o astfel de manevră nu poate avea loc fără tot felul de șmecherii. Care ziua s-ar vedea și de cei ce nu trebuie să vadă. Iată de ce, eu cred că acțiunea de la Istambul merită o atenție mai mare sub aspectul săvârșirii ei după scenariul din decembrie 1989. Limitarea ei, ca timp, la o singură noapte s-a făcut ca urmare a perfecționării și rapidității cu care s-au mișcat ambele tabere. De fapt, una singură. Din păcate pagubele colaterale nu interesează în nici un fel pe creatorii și beneficiarii în același timp ai evenimentelor de acest fel. Iar sintagma că: „Istoria îi va judeca”  se va dovedi și în acest caz tardivă. Oamenii au murit, unii la datorie, alții crezând sincer că apără o cauză iar șmecherii sunt ca de obicei bine mersi. Cinismul este internațional. Pentru că așa se face istoria. O lovitură de maestru am putea spune dacă în zilele următoare semnele de întrebare nu vor apărea de peste tot. Noi doar le prefigurăm întrucât nu am fost prin preajmă. Scriem doar din propriile experiențe și convingeri. Poate că ajută într-un fel și situației lor financiare. Să se mai uite lumea prin burse și la lira lor turcească.
Așteptăm acum în Franța „guvernul meu” al cine știe cui neicanimeni de pe la ei. Că la cifra morților s-ar califica. Doar că la ei democrația funcționează cu alte norme.
P.S. Declarațiile primilor oameni din statul român cu privire la Turcia în acest moment sunt de o naivitate soră cu prostia. Dar la ce să te aștepți?

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.