Regele Mihai, un destin tragic

Regele Mihai, un destin tragic

În 25 octombrie 1921 s-a născut cel care a devenit ultimul rege al românilor. Ursitoarele nu i-au hărăzit o viaţă fericită. A avut o copilărie tristă într-o familie dezbinată. Mult timp mama, regina Elena, a trăit în exil. Totuşi, atât cât s-a aflat sub influenţa mamei, copilul-prinţ a dobândit o educaţie creştină ortodoxă profundă. Nu ştiu, nu vreau să fiu considerat „avocatul diavolului“, dar cred că trebuie să dăm „Cezarului ce-i al Cezarului“, la rândul său, regele Carol-tatăl (poate că a vrut ca fiul său să nu fie ca el!) a organizat o „clasă specială“ în cadrul Liceului „Spiru Haret“ din Capitală, pusă sub oblăduirea lui Nicolae Iorga. „Micul prinţ“ a avut colegi din toate păturile sociale şi „minoritari“ (nemţi, unguri). Vara munceau la fermele regale şi făceau excursii de studii în întreaga ţară. (Îmi amintesc o emisiune T.V., Regele Mihai în vizită la mănăstirea Voroneţ, „reporteriţa“ îl întreabă: „Majestate, ce vă amintiţi de această biserică?“ Regele: „O lecţie de sinteză ţinută aici de Nicolae Iorga.“). Da, Regele Mihai şi-a cunoscut foarte bine ţara şi poporul său.

Împrejurările istorice şi politice l-au instalat pe tron foarte de timpuriu, Ion Antonescu, în rolul de „Conducătorul“ statului, l-a considerat un „copil“ de care nu ţinea seama. S-a înşelat. „Copilul“ a devenit „bărbat“ în foarte scurt timp. Era inevitabilă o ciocnire între cei doi. Tânărul rege nu a mai acceptat să îndeplinească un simplu rol decorativ. Da, ca în orice monarhie constituţională, în România regele nu „guverna“, ci „domnea“, cu toate acestea deţinea unele prerogative. În conformitate cu acestea a acţionat regele Mihai în mult discutatul şi controversatul „Act de la 23 august“. Îată înfruntarea de la Palat.

– Regele: Am informaţii despre înaintarea rusească (este vorba despre marea ofensivă iniţiată de sovietici în sudul Moldovei, în 20 august). Aş dori să ştiu ce măsuri propuneţi să luăm.

– Mareşalul: La timpul şi locul potrivit înaintarea rusească va fi oprită.

– Regele: Situaţia este foarte critică, nu e momentul să ezităm şi cred că trebuie să cereţi un armistiţiu.

– Mareşalul: Aş cere numai un armistiţiu cu condiţii şi garanţii că nu vom pierde Basarabia şi Transilvania.

– Regele: Dar nu putem începe negocieri la acest ceas târziu şi în aceste condiţii!

– Mareşalul: Fără garanţii, voi continua lupta, voi retrage armata în Carpaţi şi cu ajutorul nemţilor vom forma o citadelă de rezistenţă pe care ruşii nu o vor străpunge niciodată.

– Regele: Ceea ce înseamnă că întreaga ţară va fi distrusă. Propunerile dumneavoastră nu au sens şi nu le pot accepta.

În sprijinul celor spuse de Rege au intervenit generalul Sănătescu şi Mihai Antonescu, dar Mareşalul şi-a menţinut refuzul.

– Regele: Dacă nu vreţi să cedaţi, lucrul cel mai corect pe care îl puteţi face este să demisionaţi.

– Mareşalul: Nu voi demisiona, cine credeţi că poate lua locul lui Antonescu? Credeţi că voi lăsa ţara pe mâinile voastre? Pe mâinile unui copil?

– Regele: Atunci nu-mi lăsaţi decât o singură soluţie.

Urmarea se cunoaşte.

Pe 25 octombrie Regele românilor împlineşte venerabila vârstă a patriarhului biblic: 95 de ani. Dumnezeul istoriei noastre i-a dăruit o viaţă lungă, ca să poată vedea ţara sa, pe care a iubit-o şi a suferit pentru ea, liberă şi reintegrată în Europa democrată.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.

Articole mai noi
Articole mai vechi