Românilor, maturizaţi-vă!

Dacă luăm în calcul, de-a valma, alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale, europarlamentare, başca alte scrutine cum ar fi referendumurile pentru Constituţie, respectiv de suspendare a lui Băsescu, cred că am avut aproape 20 de prezenţe la urne. În fond, au trecut 25 de ani de la Revoluţie, un sfert de veac în care am tot încercat să ne obişnuim cu avatarurile democraţiei. Culmea e că acum, după atâtea încercări, după atâtea baliverne de-ale clasei politice, după ce s-au schimbat generaţii în România (cei care aveam prima dată drept de vot, în ’90, acum suntem peste 40 de ani), poporul român tot mai „pune botul” la diferite artificii din precampanie şi campanie.

Acum, a apărut chestia asta cu ofiţerul sub acoperire. O petardă lansată de Băsescu şi diversificată de Turcescu, dar esenţa nu e discuţia, ci reminiscenţa comunistă care stă la baza impactului mediatic al unei astfel de petarde. Românul de rând încă percepe ideea de „ofiţer sub acoperire” ca un fel de urmaş al Securităţii, un torţionar, un criptocomunist. De fapt, şi chestia asta cu comunismul, însoţit de un prefix care „să dea bine”, cum ar fi neo- sau cripto-… Dar esenţa rămâne chestia cu serviciile secrete, ca un fel de chestie total negativă, chiar nocivă pentru societatea românească. În fapt, se poate pune doar problema unei lipse de moralitate, ca un reprezentant al serviciilor secrete să intre în politică, dat fiind faptul că ar deţine informaţii care l-ar avantaja electoral faţă de alţi contracandidaţi. Păi, la câte scurgeri sunt dinspre şi înspre serviciile secrete, care e diferenţa că un candidat merge pe faţă, cum ar fi Meleşcanu, altul e sub „acoperire” (încă nu ştim care, se spune de Ponta) sau altul doar profită de informaţii de la serviciile secrete, cum ar fi Elena Udrea, via Băsescu?

Moralitatea politicienilor trebuie privită, însă, şi în sens invers. Adică să vedem ce informaţii ar putea avea serviciile secrete care ar putea dăuna vreunui candidat? Păi, dacă respectivul candidat, fie el şi Iohannis, are ceva „pete” la dosar, atunci foarte bine fac serviciile secrete să dezvăluie, chiar dacă pe „surse”, respectivele aspecte negative. În mod normal şi logic, poporul trebuie să fie în cunoştinţă de cauză atunci când votează, şi indiferent de unde şi cum vin informaţiile, mult mai important este să ştim despre fiecare candidat cât de mult posibil.

Mult mai grav este când aceste informaţii nu sunt făcute public ci, dimpotrivă, sunt folosite ca instrument de şantaj. Problema noastră este, însă, la capitolul credulitate. Acum, în precampanie, mulţi români s-au molipsit de teoria conspiraţiei, a ofiţerului acoperit. Iar de aici, până la a crede alte intoxicări electorale – ce vor veni, cu siguranţă – nu e decât un pas. Iar un electorat care stă lipit de televizor, minunându-se de fiecare „bombă” de acest gen, tot atât de labil e şi la primirea unei pungi cu de-ale gurii – ulei, făină, zahăr – sau cu de-ale gospădăriei – o găleată, o pelerină, un tricou, nişte chibrituri.

Oare când te trezeşti, popor român, ca să nu mai fii dependent de petarde mediatice sau de pomeni electorale? 25 de ani nu ţi-au fost de ajuns?