Un eveniment mai particular a avut loc la Penitenciarul Timișoara, când copii defavorizați din mai multe centre sociale au avut un dialog despre viață cu câțiva dintre cei condamnați aici. Evenimentul a fos coordonat de Serviciul de integrare socială a Penitenciarului, care vine cu programme educative și morale continue în sprijinul celor aflați în detenție. A fost o întâlnire mai specială și pentru cei mai mici, pe care cu siguranță nu o vor uita repede.
Pentru fiecare dintre persoanele aflate în penitenciar pentru o anumită perioadă trebuie să existe o încredere, o convingere că Dumnezeu ne ridică și ne redă pe deplin demnitatea noastră. Dumnezeu are memorie, nu uită de noi. Dumnezeu nu uită de noi, își amintește mereu. Există un text din Biblie, din profetul Isaia, care spune: „Chiar dacă o mamă ar uita de fiul său – și este imposibil – Eu nu te voi uita niciodată” (cf. Is. 49,15). Și acest lucru este adevărat: Dumnezeu se gândește la mine, Dumnezeu își amintește de mine. Eu sunt în memoria lui Dumnezeu. Și cu această încredere se poate merge, zi de zi. Și această iubire încrezătoare, care ne însoțește speranța vieții, nu dezamăgește. Cu această iubire speranța nu dezamăgește niciodată: o iubire fidelă pentru a merge înainte cu Dumnezeu.
Arhim. Teofan Mada
Lasă un comentariu