Aristotel spunea că omul s-a născut cu nevoia de a socializa, de a relaționa cu semenii. Filosoful l-a numit pe om „zoon politikon” și anume „animal social”.
Însă, pentru a contexualiza lucrurile, cred că unii s-au transformat în animale politice. Nevoia de a relaționa s-a transformat într-o obsesie pentru conducere și acumularea de avere.
Omul s-a denaturat în starea strict animalică: berea, micul și puterea. Cu ce suntem unii dintre noi mai diferiți dacă rațiunea aceea pe care o avem nu este folosită decât strict pentru satisfacerea nevoilor unui animal?
Pentru cei care cred în evoluție, am involuat în acele primate din care s-ar spune că ne tragem.
Pentru creaționiști, omul s-a îndepărtat total de scopul Creatorului, făcându-se creator pe el însuși.
Pentru toată lumea, omul s-a transformat într-o maimuță care aruncă cu rahat în alte primate, ori din lipsă de creier, ori pentru a fi „superior”.
Diferența dintre maimuțe și politicieni este că aceștia din urmă au spectatori. Bineînțeles că politicienii ar trebui să lupte pentru spectatori, să îi reprezinte, dar ei sunt doar niște animale politice: micul, berea și puterea.
Toți împroașcă cu noroi, mai ales la TV, se fac de râs în fața unei națiuni întregi, dar și în Europa, pentru că foamea de bani și putere este mai mare decât propria lor demnitate.
Nici nu este nevoie să dau exemple, pentru că absolut toți procedează la fel iar oamenii simpli, cetățenii de rând care duc aceeași viață repetitivă, sisifică, par să nu aibă o ofertă reală, o alternativă viabilă în spectrul politicii autohtone.
Cetățenii au ajuns neinteresați de politică nu pentru că sunt pasivi, ci pentru că nu au motive să creadă în ea.
Deci, ce este politica? O grădină zoologică.
Lasă un comentariu