„Reunificarea celor două Corei”, miercuri şi joi pe scena teatrului arădean!

„Reunificarea celor două Corei”, miercuri şi joi pe scena teatrului arădean!

Teatrul arădean prezintă săptămâna aceasta două reprezentanţii ale unui spectacol despre iubirea începutului de secol XXI. Este vorba despre „Reunificarea celor două Corei”. Prima reprezentanţie va vea loc miercuri, 3 decembrie, de la ora 19,00, în sala Studio a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad iar cea de-a doua joi, 4 decembrie, de la aceeaşi oră şi în aceeaşi sală. Distribuţia spectacolului „Reunificarea celor două Corei”, de Joel Pommerat, în regia lui Radu – Alexandru Nica, este formată din actorii Dorina Darie – Peter, Alina Danciu, Cecilia Donat, Mariana Tofan – Arcereanu, Carmen Vlaga – Bogdan, Ovidiu Crişan, Andrei Elek, Zoltan Lovas, Ioan Peter. Scenografia este semnată de Ioana Popescu, muzica şi sound design-ul de Vlaicu Golcea iar coregrafia de Florin Fieroiu.

„«Reunificarea celor două Corei» n-are nimic de-a face cu o posibilă poveste cu substrat politico-social. Titlul e o pistă falsă. Şi o frumoasă metaforă care se deconspiră de-abia într-unul dintre episoade, textul fiind o suită de secvenţe care compun un puzzle interesant pe tema „iubire”. Iubire în secolul XXI. Cuplu… Trădare, încredere, relaţii interumane… Situaţiile decupate din realitate, cu o doză de banal care pe alocuri capătă tente absurde, sunt concepute de Radu-Alexandru Nica astfel încât să evite psihologizările în exces, care altminteri ar fi fost destul de tentante. Regia se rezumă la o punere în scenă simplă, minimalistă, fiecare dintre secvenţe fiind construită ca un mic spectacol în sine, ca o partidă în care nimeni nu câştigă şi nimeni nu pierde, care se încheie aproape întotdeauna înainte ca balanţa psihologică să se încline într-o parte sau în alta. În fond, acesta pare să fie pariul regiei. Să nu ofere soluţii niciuneia dintre probleme, să se plaseze în zona în principiu imposibilă a echilibrului absolut.  Personajele, aşa cum le creează actorii Teatrului din Arad sunt oameni-schiţă, prototipuri ale unor situaţii umane, purtători ai unor sensuri, gânduri şi sentimente niciodată dezvăluite mai mult decât o permite episodul respectiv, regizorul având, evident, grijă să nu-i lase să cedeze tentaţiei de a psihologiza mai mult decât e cazul. Ceea ce nu înseamnă că în spatele lor nu se ghicesc trasee psihologice bine conturate de o trupă care funcţionează echilibrat în context.” – Monica Andronescu, yorick.ro.

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.