SCANDALUL de la Atletico, episodul II: DINCOLO DE CORTINA de lapte şi miere (GALERIE FOTO)

V-am prezentat, zilele trecute, un episod tumultos din viaţa clubului Atletico Arad, în care şase copii care doreau să plece la alt club erau ţinuţi blocaţi în pofida regulilor UEFA.  Aşa cum am promis, continuăm cu partea a doua a acestui scandal. Unul în care părinţii celor şase copii implicaţi vor încerca să explice cum s-a ajuns la această situaţie, dar şi ce s-a petrecut pe parcursul celor trei sau patru ani de zile, perioadă în care copiii au făcut parte din clubul Atletico.

De ce Atletico de la bun început?
Angi Adamcsik: „Erau doar două opţiuni în oraş, acest club sau UTA. Toată lumea vorbea în termeni laudativi despre Atletico, despre antrenori, despre jucători, despre posibilitatea de a se face performanţă. La UTA, din păcate, lipseau multe aspecte importante, nu era ce trebuia să fie. Aşadar, ne-am dus la Atletico, iar domnul Meszar a insistat ca toţi copii din generaţia 2003 să facă parte din aceeaşi clasă la şcoală. Ne-a promis că el le va pune la dispoziţie acestora un microbus, ca de fiecare dată după ce cursurile se termină, ei să fie preluaţi şi duşi la antrenamente. Aceste lucru s-a întâmplat o singură dată, în rest noi am fost nevoiţi să alergăm, să ne împărţim, să putem lua copiii de la şcoală şi să îi ducem la antrenamente.“

Toate condiţiile necesare, asigurate doar de părinţi!
Nicoleta Petrean: „Am crezut că având această reputaţie, de club foarte serios, Atletico are şi condiţii de pregătire pe măsura renumelui. Încă de la început ni s-a spus că trebuie să plătim o taxă lunară de 60 de lei, taxă pe care am plătit-o pentru ani la rând, dar pentru care nu am primit nici măcar o chitanţă! Copiii erau duşi pentru antrenamente la Hala Atletico, o hală total insalubră. Lumina este foarte slabă, becurile stau agăţate de nişte fire care sunt pe punctual de a se rupe şi a cădea în capul copiilor. Igrasia este la ea acasă, toţi pereţii fiind acoperiţi în ea. Toaletele sunt aşezate lângă duşuri, mirosul este insuportabil, iar apă caldă la duşuri nu există. Nu poţi să ţii copiii să facă acolo antrenamente! Astfel că, în fiecare săptămână plăteam noi închirierea unei săli pentru a putea să facem antrenamente în condiţii normale. După aceea, în fiecare an, trebuia să plătim integral echipamentul de joc de vară şi de iarnă. Pentru doar o geacă plăteam undeva în jur de 78 de euro! Costul total ajungea în jurul sumei de 200 – 300 de euro, bineînţeles, fără chitanţă. Niciodată nu am primit echipament gratuit de la club! Şi, bineînţeles, că echipamentul era marca Saller, acolo unde domnul Meszar are un interes personal. În iarna anului 2014, după ce s-a demarat scandalul acesta, Atletico a oferit un rând de echipamente gratuit, asta pentru a încerca să diminueze supărarea părinţilor.“

Cantonamentele şi taxele pentru turnee, plătite tot de părinţi!
Victor Melniciuc: „Indiferent că era un turneu oficial sau amical, noi trebuia să achităm şi taxa de înscriere. Nu era ca şi când noi am fi spus că vrem să participăm la toate turneele. Pur şi simplu, copiii erau anunţaţi că vor merge la o competiţie, dar că trebuie să plătească o anumită sumă. La fel am făcut şi cu cantonamentele la Moneasa, achitate tot din buzunarul nostru. Practic, clubul Atletico nu ne-a oferit decât cadrul de organizare şi atât. Echipamentele necesare pentru antrenamente tot noi le-am plătit. De multe ori mergeam la turnee şi nu aveam nici măcar mingi cu noi, trebuia să le cumpărăm. E adevărat, doar transportul de câteva ori a fost plătit de domnul Meszar. Însă tot dânsul ne-a făcut o fază extrem de urâtă. Generaţia 2003 era în cantonament la Moneasa iar Meszar a spus că va trimite un microbus să îi preia şi să îi aducă la Arad. Copii au aşteptat o oră în frig iar acel mijloc de transport nu a mai ajuns. Ca norocul că am fost noi cu maşinile personale şi i-am îngrămădit în ele pentru a ajunge acasă. Toate aceste probleme de care am vorbit se întâmplă la toate generaţiile, nu doar la noi“.

Începutul scandalului dintre părinţi şi Atletico
Diana Melniciuc: „Lumea trebuie să înţeleagă, noi nu ne-am luat de nebuni să plecăm de la acest club. Pur şi simplu copiii şi-au dorit să îl urmeze pe domnul Norbert Josza. La început, toţi copiii acestei grupe şi-au dorit, mai puţin o persoană. După ce domnul Meszar a aflat acest lucru, a început să facă presiuni. A ameninţat părinţii că le va suspenda copiii pe doi ani de zile dacă nu se întorc la antrenamente, spunându-le că poate să facă acest lucru. Din punct de vedere regulamentar, nu are cum să o facă. Dar oamenii l-au crezut şi au preferat să continue antrenamentele la Atletico, chiar dacă copiii vor să plece. Noi însă vrem să facem totul pentru copiii noştri, pentru libertatea lor de exprimare. Nu se poate ca domnul Meszar să deţină ce e mai bine pentru ei. Deocamdată, noi suntem părinţi şi el – practic – nu e nimic în această ecuaţie, neavând funcţie oficială la Atletico. După ce am făcut acele cereri de transfer a încercat să ne dezbine, dând telefoane pe rând la fiecare şi încercând să ne învrăjbească“.

„Este incredibil ca în anul 2015 un om să ţină sclavi nişte copii!”
Angi Adamcsik: „Am avut multe discuţii cu el, fie în grup, fie particular. Ne-a spus că nu ne lasă să plecăm aşa uşor deoarece are o imagine la care trebuie să ţină. Nu se poate şti în Arad că de la Atletico pleacă fiecare când şi cum vrea. La un moment a afirmat că îşi doreşte ca aceşti copii să nu se mai antreneze nici măcar în parcuri, din cauza acestui scandal. Am încercat să discutăm cu dânsul cu frumosul, dar nu se poate. La ultima discuţie avută, cea în care a semnat acordurile de transfer, dar doar din 30.05.2015, a fost prezent în birou şi Codruţ Grădinaru, de la UTA Bătrâna Doamnă. Ne-a spus că nu înţelege de ce suntem atât de supărate, că oricum tot la UTA vom ajunge. Că să rămânem la Atletico, pentru că aşa vom ajunge la clubul său. I-am spus că nu ne interesează asta şi să nu participe la discuţie dacă nu ştie toate aspectele. Lui Narsesovici i s-a semnat cererea de transfer doar după ce doamna avocat s-a răstit la domnul Meszar. L-am întrebat după aceea, aceasta e modalitatea prin care obţinem ce vrem, dacă suntem mai vocali cu dânsul? Ne-a spus că pur şi simplu aceşti copii nu vor pleca în condiţiile pe care noi le vrem. Este incredibil ca în anul 2015 un om să ţină sclavi nişte copii! I-am spus că nu se gândeşte că are şi dânsul două fete care practică sportul şi că poate şi ele vor păţi la fel. El ne-a răspuns că acest lucru nu se va întâmpla niciodată, pentru că va avea el grijă ca ele să fie tratate mereu bine şi nu la fel ca şi ai noştri copii“.

„A dat vina pe antrenor”
Diana Melniciuc: „I-am spus că am plătit atâţia ani taxă lunară şi nu am primit nici o chitanţă. Ne-a spus că este problema noastră, pentru că noi am dat banii la antrenor iar acesta probabil nu i-a înregistrat la secretariat. Practic, a dat vina pe antrenor. Ne-a spus că nu înţelege de ce vrem să plecăm, deoarece clubul Atletico oferă cele mai bune condiţii din Vestul ţării. I-am spus să meargă mai des la Hala Atletico pentru a vedea condiţiile de acolo şi l-am provocat dacă are curajul să facă duş cu apă rece în acele locuri total insalubre. Ne-a spus că dacă vorbim aşa cu dânsul, el se ridică şi pleacă! I-am adus aminte şi de cantonamentele făcute pe banii noştri. A avut un răspuns halucinant, a spus că el nu ştie de nici un cantonament făcut de echipa noastră, el a crezut că băieţii se duc în excursie la Moneasa! Cât poate să mintă acest om, când cantonamentele erau trecute pe site-ul oficial, iar dânsul ne punea la dispoziţie transport? Să nu mai vorbim că am fost scoşi de pe site-ul oficial, toate pozele cu copiii noştri au dispărut!“

***

Aşadar, la Atletico Arad nu totul este „lapte şi miere”. Plăţile făcute de părinţi pentru săli de antrenament, taxe la concursuri, plata echipamentelor, a instrumentelor de la antrenamente sunt o practică comună la toate grupele. Doar că părinţii aveau – şi au încă – frică să vorbească deschis despre aceste lucruri. Pentru că se vehiculează ideea că Alexandru Meszar este un atotputernic în fotbalul arădean şi cel românesc şi nu e bine să îl deranjezi. Doar că acest lucru este eronat.

Nu este posibil să ţii copiii în condiţii mizere şi să te proclami clubul cu cele mai bune condiţii! Nu este posibil să ţii cu forţa şase copii, când un lucru este cert: regulamentele şi actele sunt de partea părinţilor!

De remarcat, că în susţinerea celor afirmate unul dintre părinţi copiilor în cauză ne-a trimis fotografii în care prezintă condiţiile de la vestiare. Vi le punem la dispoziţie şi aşteptăm, la fel ca şi data trecută, o poziţie oficială a clubului în acest caz. Reamintim că l-am sunat pe preşedintele Mihai Vida, care nu ne-a răspuns la telefon.