Scandalul „miniştrilor de închiriat” germani

Scandalul „miniştrilor de închiriat” germani

Nu te-ai hotărât încă asupra cadoului de Crăciun? Cumpără-ţi discuţii cu un ministru sau politician social-democrat german. Potrivit investigaţiei jurnalistice făcute de redacţia politică a emisiunii Frontal21 şi difuzată marţi, 22 noiembrie, de ZDF, a doua televiziune de stat germana, plătind între 3.000 şi 7.000 de euro, îţi poţi aranja o întrevedere cu ministrul justiţiei, al muncii, al mediului, sau chiar cu un preşedinte de grup parlamentar SPD-ist.

Oferta este făcută sub titlul “vorwarts-Gesprache” (n.t. discutii-inainte), de Network Media GmbH,agenţia de PR a Partidului Social-Democrat german (SPD), cu sediul la Berlin. În cadrul demersului sau jurnalistic, ZDF a primit chiar o ofertă concretă de a lua parte la o aşa-numită “seara parlamentară”, contra sumei de 35.000 de euro. La evenimentul numit există posibilitatea de a întâlni parlamentari şi funcţionari ai diverselor ministere.

Actual, în oferta ar sta miniştrii Heiko Maas (Justiţie), Andrea Nahles (Munca şi Probleme Sociale), Barbara Hendricks (Mediu), precum şi şeful grupului parlamentar SPD-ist Thomas Opperman.

În trecut, au fost şi alţii. Contractanţii de publicitate în valoare de peste 18.000 de euro, în ziarul SPD “Vorwarts”, au avut privilegiul, în 2010, de a se putea întâlni la o discuţie intimă (Kamingesprach – discuţie la gura sobei) cu politicieni de vârf. Între aceştia, Peer Steinbruck şi Egon Bahr.

Mediul privat plătitor îşi infiltrează lobby-istii oriunde e ceva “de ciupit”: o vorbă bună unde trebuie, un favor contractual, o lege mai bună pentru interesele sale. Şi nu e de condamnat, dacă legislaţia o permite. Reprobabil este însă când partidele şi reprezentanţii lor, aleşi de popor, nu sunt accesibili oricărui cetăţean, ci se lasa cumpăraţi în acest fel, şi nu numai.

Un alt exemplu dat de Frontal 21 se referă la aşa-numitele “croaziere ale sparanghelului” (Spargelfahrt), organizate de filială Seeheimer Kreis, a SPD. Şapte sute de politicieni şi lobby-isti se înghesuie pe un vas de croazieră pe lac, la mâncarea cea bună, schimbând apoi între ei vorbe şi, de ce nu, eventuale favoruri.

Deşi oferta concretă a firmei de PR este doar de inserare a logo-ului firmei pe panoul de eveniment şi eventuale distribuţii de mici articole publicitare (pixuri, etc.), nu-i sigur că lucrurile se petrec întocmai aşa şi că linia roşie a integrităţii politicienilor şi miniştrilor nu se transforma într-una gri.

Desigur că favoritismul politic contra bani nu este doar un apanaj SPD-ist. În anul 2010, creştin-democraţii germani (CDU) au derapat pe aceeaşi panta alunecoasă. Este vorba de afacerea “Rent-a Ruttgers”, în cadrul căreia filiala CDU din Renania-Palatinat a oferit sponsorilor întâlniri de discuţii şi şedinţe foto cu fostul ministru Jurgen Ruttgers.

Romanilor le este cunoscut acest ministru prin jignirile aduse public muncitorilor romani, în două discursuri publice din timpul campaniei electorale din 2009. Ruttgers, care nu a uitat şi nu a iertat relocalizarea centrului de producţie al Nokia de la Bochum la Cluj, i-a făcut leneşi şi nepricepuţi pe muncitorii romani.

Iată citatul complet: “În România, n-au producţia sub control. Spre deosebire de muncitorii din bazinul Ruhr, cei din România nu vin dimineaţa la şapte la primul schimb şi rămân până când e de lucru, sau fac chiar ore suplimentare. Ci vin şi pleacă atunci când vor şi nu ştiu ce fac, de aceea nu mai reuşesc nici să monteze telefoanele mobile”.

Declaraţiile fostului ministru au stârnit multe critici în Germania, chiar şi din rândul propriului partid, de la cancelarul Angela Merkel şi de la preşedintele Bundestag-ului, Norbert Lammert. Între criticii de atunci s-a aflat şi şeful de grup parlamentar SPD-ist, Thomas Oppermann, care a vorbit de ” o republică bananiera”, adăugând sarcastic: “Noi suntem statul, ne puteţi cumpăra”.

Ironia soartei face însă că, peste şase ani, acelaşi politician Oppermann să se afle sub tirul critic, că “produs ofertat” de agenţia de PR espedista Network Media, contra bani.

La reportajul Frontal 21, Network Media areactionat cu un comunicat de presă, în care spune că “relatarea numită, referitoare la aşa-zisele rezervări de discuţii cu politicienii, nu e conformă cu realitatea”. Motivaţiile agenţiei se referă, în primul rând, la faptul că în urma acestor rezervări din seria “discutiilor-inainte” “nu au rezultat profituri”, lucru dovedit de un controlor fiscal. Apoi, aceste discuţii ar fi fost cu, dar şi şi fără sponsorizare, lista participanţilor n-ar fi fost decisă de sponsori, iar discuţiile participanţilor n-ar fi avut un caracter deexclusivitate.

Nu e clar, dacă agenţia de PR a acţionat doar pe cont propriu, politicienii vizaţi fiind în necunoştinţă de cauză. Trezorierul SPD, Dietmar Nietan, a declarat pe site-ul oficial al partidului social-democrat: “Politicienele şi politicienii care au luat parte în trecut la “discutiile-inainte” nu au fost informaţi despre modul în care au fost intermediate aceste discuţii. Aceştia nu au fost puşi la curent cu detaliile vreunor înţelegeri între sponsori şi agenţie, nici nu aveau cunoştinţă despre mărimea vreunor plăti”.

Nietan adresează “rugămintea ca administraţia federală să verifice atent aceste acuzaţii”. El anunţă intenţia demarării unei verificări interne, din partea SPD, ca şi sistarea definitivă “cu sau fără sponsorizare” a “discutiilor-inainte”.  Mai mult, social-democraţii au pus la dispoziţia Frontal 21 o parte din încasările sale din sponsorizări.

“Astfel, partidul a încasat doar la ultima adunare generală de partid din decembrie 2015, aproape 550.000 de euro de la sponsori”, relatează Heute.de. Cine şi cât a plătit n-a vrut să devoaleze SPD, “din motive de confidenţialitate contractuală”.

ONG-ul LobbyControl
priveşte sponsorizarea de partid cu ochi critici, Şi o face de ani de zile, semnalând derapajele şi solicitând transparentă, în mod repetat. Christina Deckwirth, de la LobbyControl, spune: “În domeniul sponsorizărilor de partid ne mişcăm ca într-un regat al umbrelor finanţării partidelor. Opinia publică trebuie să ştie ce bani se scurg la partide, pentru a putea concluziona, dacă aceste fluxuri de bani sunt urmate şi de decizii politice”. În 22 noiembrie 2016, ONG-ul a lansat şi un apel cu semnături sub motto-ul “Politicul nu are voie să fie de vânzare”.

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.