Și eu am făcut armata obligatorie, ca studentă, înainte de 1990. Despre voluntariat în armata română și germană

Comentariile curg în cascadă, referitor la proiectul de introducere a serviciului militar voluntar, care ar urma să fie votat de Parlament, la mijlocul acestui an. Între naivitate și aroganță se mai strecoară și realism. Ca tânără studentă, pe vremea lui Ceaușescu, am făcut și armata, obligatoriu și într-o formă specifică vremurilor. Pot spune că nu mi-a prins rău.

Că nu a fost „un lucru grozav”, cum a spus președintele Klaus Iohannis, de la înălțimea demnității sale actuale, au mai spus și alți bărbați înregimentați obligatoriu timp de nouă sau paisprezece luni, în timpul fostei dictaturi.

Instrucție și gramatică

Dincolo de disconfortul condițiilor de cazare și masă, cei mai mulți, dintre cei cu care am vorbit, au reclamat dublul abuz de atitudine: al gradaților care instruiau, pe de o parte, al baștanilor față de pufani (adică soldați mai vechi și mai noi), pe de altă parte.

Cum s-ar spune, armata n-ar fi fost atât de rea, dacă n-ar fi existat șicane, ambiții și chiar sadisme în aplicarea pedepselor (cum era cazul unor excese din batalionul disciplinar). Dar, după terminarea serviciului militar obligatoriu, rămâneau mai puțin tare psihice, mai mult glume și isprăvi de povestit.

Eu, de exemplu, îmi aduc aminte că, în cei trei ani de armată făcuți în studenție, cu o zi pe săptămână de teorie la clasă (vinerea) și de două ori câte trei săptămâni de convocare în vacanța de vară, chiar am învățat chestii: tactici, strategii, cum să tragi cu pistolul/pușca mitralieră, cum să-l demontezi și să-l cureți, cum să înaintezi târâș pe burtă sau să ataci cu grenada un tanc, etc.

Am învățat că, dacă ofițereasa nu te avea la suflet, te punea la instrucție pe câmp să cari AG-ul, aruncătorul de grenade cântărind peste 7 kg. Am mai învățat și că, în armată, pluralul de la manta e mantăi, iar de la cazma e cazmăi, după cum ne spunea nouă, studentelor la Filologie, un colonel venit în inspecție.

Absolvirea probelor aducea trese și grade (fruntaș, caporal, sergent, sublocotenent), iar la final studentele primeau un livret militar de rezervist.

Armată cu lingurița

E adevărat, armata impune, în primul rând, disciplină și un ritm de viață acordat în grup. Trezire în zori, instrucție, teste fizice (dar nu numai) care te fac să-ți ieși din comoditate, să-ți depășești limitele, în condiții de pericol pe moment doar imaginar, cu un efort prelungit și fără recompensă imediată. Armata obligatorie e, cel mai adesea, resimțită că o constrângere, o limitare a libertății de opțiune. Însă câte lucruri în viață nu sunt așa?

Iar acum nici măcar nu se pune problema unei obligativități, ci a unui voluntariat de patru luni, plătit acceptabil. HotNews.ro scrie: „Voluntarii ar învăța cum să mânuiască diferite tipuri de arme, să participe la cursuri de orientare în teren, de decontaminare, cursuri de prim ajutor și altele. Ar fi plătiți cu 2.800 până la 3.200 lei lunar (în funcție de arma pe care se pregătesc) și, la final, ar mai primi un bonus în valoare de trei salarii medii brute. Dacă fac asta, angajatorii ar fi obligați să suspende temporar contractele de muncă iar, la final, dacă le place și se potrivesc, tinerii pot alege să aibă o carieră în MapN”.

Ce-i așa tragic în asta? E o pregătire just in case și care lasă opțiunile deschise. Desigur că există teama de recrutare, la mobilizarea în cazul unui conflict armat. Însă varietatea de specialități din armată, mai ales în prezentul tot mai tehnicizat, atenuează puternic ideea că, militar fiind, devii automat „carne de tun”. De fapt, și ca simplu civil poți deveni victima directă sau colaterală a unei drone, a unui bombardament.

Trebuie să spun că teama asta n-am avut-o, deși am terminat armata în timpul Cortinei de Fier, iar cu livretul militar de ofițer în rezervă puteam fi oricând subiectul unei convocări. By the way, femeilor nu li se recunoaște la pensie aceasta pregătire militară, cum se face bărbaților. Puțină discriminare, sau nu?

Voluntariatul militar în Germania

Dar să revin la voluntariatul propus în România, doar pe hârtie și în discuție publică, sau mai precis la cel care se practică în Germania. Acum aproape 13 ani, Bundestag-ul german trimitea următorul comunicat: Deutscher Bundestag – Aussetzung der allgemeinen Wehrpflicht beschlossen.

„Bărbații Germaniei nu mai trebuie să facă serviciul militar sau serviciul civil alternativ. La aproximativ 55 de ani de la introducerea sa, Bundestag-ul a suspendat recrutarea generală la 1 iulie a acestui an, joi, 24 martie 2011. În conformitate cu recomandarea Comitetului de Apărare (17/5239), fracțiunile CDU/CSU, FDP și Alianța 90/Verzi au votat pentru Legea de modificare a Legii apărării din 2011 a Guvernului Federal (17/4821). Legea creează, de asemenea, serviciul militar voluntar de șase până la 23 de luni, care este deschis în egală măsură bărbaților și femeilor. În viitor, până la 15.000 de voluntari vor servi în Bundeswehr alături de soldați obișnuiți și profesioniști.

Suspendarea serviciului militar obligatoriu face parte din reforma planificată a forțelor armate, care are scopul de a reduce dimensiunea Bundeswehr, de la aproximativ 255.000 de soldați în prezent, la până la 185.000. Cu toate acestea, încetarea obligației de serviciu se aplică doar pe timp de pace; în caz de tensiune sau apărare, aceasta poate fi reactivată. Prin urmare, articolul 12a din Legea fundamentală, potrivit căruia fiecare cetățean german de sex masculin poate fi obligat să servească în forțele armate, în Paza de Frontieră Federală, sau într-o asociație de apărare civilă, începând cu vârsta de optsprezece ani, rămâne neatins”.

Iată, pe scurt, câteva dintre caracteristicile „antrenamentului Bundeswehr”. Un total de 18.776 de soldați au fost angajați în 2022. Armata germană le permite tinerilor care nu sunt încă majori, dar au împlinit 17 ani să intre în pregătire.

Cerințele sunt după cum urmează:

• 1. Cetățenie germană.
• 2. 17 ani cu acordul părintesc, sau cel puțin 18 ani.
• 3. Disponibilitate de performanță, disponibilitate de a învăța și capacitatea de a lucra în echipă.
• 4. Sănătate fizică.
• 5. Aptitudine fizică.
• 6. Calificările școlare nu sunt necesare pentru o carieră în echipă.

Instruirea de bază a Bundeswehr-ului german are scopul de a preda noilor soldați, cunoscuți și sub numele de recruți, elementele de bază ale abilităților militare. Antrenamentul de bază se face la începutul serviciului ca soldat și durează de obicei trei luni.

Instruirea de bază este intensivă – se oferă cunoștințe militare de bază, pe care fiecare soldat trebuie să le cunoască. În doar trei luni, recruții sunt familiarizați cu viața militară de zi cu zi: mărșăluiesc, trag cu arma și dorm în aer liber, etc.

În timpul antrenamentului de bază se cere rămânerea peste noapte în cazarmă. Ora de liniște începe de la 22:00 și retragerea la dormitor de la 23:00. Comandantul de companie poate decide asupra excepțiilor.

Apelul de trezire are loc la ora 5:00 a.m. După igiena personală și îmbrăcarea, se efectuează raportul și verificarea dormitoarelor. Apoi se merge împreună la micul dejun în bucătăria trupei. Operațiunile de bază zilnice se încheie de obicei la 17:00 și vineri la 11:00.

Ca soldat te poți aștepta la un salariu mediu anual de 38.200 EUR și la un salariu lunar de 3.183 EUR. Aceasta corespunde unui salariu orar de 19,90 EUR.

Din cauza statutului de funcționar public, soldații profesioniști și militarii temporari au avantajul că trebuie să plătească doar o mică sumă din salariu. De exemplu, contribuțiile la asigurările sociale sunt eliminate. Se colectează numai asigurări de îngrijire și taxe. Alte avantaje sunt „asistența medicală gratuită” si adaosuri la pensie.

Pentru un căpitan care e militar de doisprezece ani, pensia anuală poate crește cu până la 860 de euro. Pentru un medic primar militar, care a lucrat timp de 20 de ani, pensia anuală poate crește chiar și cu până la 1.730 de euro. Un tabel cu cifre referitoare la drepturile bănești în armata germană poate fi consultat aici. Besoldungstabellen: Grundgehälter von Soldaten und Beamten (bundeswehr.de).

Iron Soldiers

Iar pentru cei care gândesc în tușe mai groase, iată o clasificare din presa austriacă, referitoare la cine sunt cei mai duri soldați, mai precis cele mai puternice forțe speciale din lume: Die härtesten Spezialeinheiten der Welt • NEWS.AT

1. GSG9 și SEK din sudul Bavariei, Germania

2. Unitatea a 2-a specială Argus, Elveția

3. GIGN, Franța

4. Sayeret Matkal, Israel

5. Navy Seals, SUA

6. SAS, Marea Britanie

7. Forțele Speciale 7 Alfa, Rusia

8. Unidad de Operaciones Especiales, Spania.

Foto: Arhivă personală – Dani Rockhoff

Notă: Articolul a apărut și în HotNews.