Inteligența artificială a invățat să bluffeze mai bine decât oamenii! De ce (nu) trebuie să ne temem?

Pe măsură ce crește puterea de calcul a computerelor, o nouă forță globală se naște: „Inteligența Artificială”. Martorii acestei ascensiuni oscilează între entuziasm și panică. Ambele reacții pleacă de la faptul că în curând vor exista roboți mult mai inteligenți decât cea mai inteligentă ființă umană.

Ultima înfruntare între creierul uman și creierul electronic s-a desfășurat recent la… poker. Miza jocului a fost de 200.000$, însă miza reală a fost cu mult mai mare și veți afla mai jos de ce.

Așadar, pe 30 ianuarie s-a încheiat la Rivers Casino în Pittsburgh o partidă de poker între robotul „Libratus” („puternic și echilibrat” în limba latină) și patru din cei mai buni jucători de poker din lume la formatul heads-up (poker în doi). După 20 de zile de joc și 120.000 de mâini de poker disputate, rezultatul a fost de data aceasta net în favoarea robotului. În 2016, strămoșul lui Libratus, „Claudico”, luase bătaie de la aceeași echipă, și lumea pokerului a răsuflat ușurată. De data aceasta însă, cei patru au pierdut masiv. Robotul, proiectat de catedra de Computer Science de la Carnegie Mellon University, a folosit o putere de calcul imensă, echivalentă cu 30.000 de computere PC (274 terrabiți de memorie RAM!) și s-a antrenat 15 milioane de ore, timp în care a jucat cu el însuși trilioane de mâini de poker.

Ce înseamnă această victorie pentru lumea pokerului, și mai ales pentru noi toți – și de ce miza acestei partide a fost imensă?

Jucătorii de poker s-au temut dintotdeauna de roboții care știu să joace poker. Unele camere de poker online au politici foarte stricte și precise care să impiedice apariția roboților la mesele de poker virtuale, însă multe camere nu și-au luat aceste măsuri de siguranță, și jucatorii umani ar putea în curând concura împotriva unor programe sofisticate crezând că joacă cu oponenți umani. Însa ei nu au motive să se teamă în următorii ani de roboți folosiți fraudulos la pokerul online, căci timpul de reacție a lui Libratus este foarte lent, insuficient să joace în timp real pe internet. O altă baricadă împotriva jucătorilor artificiali este faptul că formatul de joc în sase sau în nouă jucători este mult mai dificil decât pokerul jucat în doi.

Însa înfrângerea de la poker este un triumf pentru știință: un robot care știe să bluffeze va putea, de pildă, anticipa la perfecție starea vremii, ar putea prezice evoluția piețelor de capital sau ar putea trata boli grave și imprevizibile, căci toate aceste domenii au un lucru în comun cu pokerul: conceptul de „informație incompletă”. La poker nu știm cărțile din mâna adversarului și nu-i știm intențiile. El poate să bluffeze sau nu, iar noi putem doar ghici. Ei bine, Libratus, robotul-jucător, a ghicit perfect și nu numai atât: el a și învățat să bluffeze ca un maestru.

Așadar, un mic pas înapoi pentru cei patru jucători snopiți în bătaie de robot, însă un important pas înainte pentru omenire.

Sursă imagine: Calvin Ayre