Topoarele sunt la noi

Românii încă au speranță. De asta se iese în stradă în 10 august.

Credeam că speranța a fost năruită de mult, după sute de dezamăgiri din partea sistemului, a autorităților, însă românii continuă să insiste, să strige: „Salvaţi-ne!”.

Oamenii își folosesc ultima suflare de speranță pentru a fi parte a unei schimbări. A unei eventuale schimbări. Sunt plini de furie, dispreț și revoltă, din cauza unor lucruri „comise” de politicieni sau de poliție, în cazurile cele mai recente.

Strigătele din Piața Victoriei sunt cele ale unor oameni care au înțeles că democrația înseamnă întocmai că puterea stă, sau ar trebui să stea, în mâinile lor și nu a unora pătate de sânge și îmbâcsite în corupție. Sunt cuvintele deja celebre ale Alexandrei, sărmană victimă a sistemului, care cu lacrimi în ochi țipa: „Vă rog, veniți repede că mi-e frică”.

Din păcate, România a ajuns într-o stare atât de gravă încât doar tragediile mai pot rezolva ceva. Doar 64 de vieți pierdute într-un club sau două fete ucise în mod cumplit pot scutura corupția din țara asta, care cu adevărat ucide.

Şi, totuși, câteva demisii nu rezolvă putregaiul sistemului. Sunt doar câteva persoane scoase din guvern, câţiva dintre incompetenți, care la urma urmei vor ajunge tot într-o funcție importantă, cu un salariu demn de Emiratele Arabe.

Cât despre poliție? Cei de acolo au aceiași soartă. În cel mai rău caz sunt degradați din funcție și mutați în altă parte. Concluzia? Salariu mai mic, dar aceeași nepăsare și incompetență modul de tratare a cazurilor.

Oare cine este mai vinovat pentru crimele din Caracal? Psihopatul care le-a săvârșit sau „Supermanii” care au corupția până în oase și au ezitat în salvarea unor vieți?

De aceea ies oamenii în stradă, și-au dat seama că un copac stricat, fără roade trebuie tăiat de la rădăcină și trebuie replantat altul. Cu posibilitatea să crească în ani de zile, să nu dea roade imediat. Însă, totul pornește de la rădăcină. Pentru că România de acum este mâncată de viermi încă de la rădăcină. E normal ca și fructele ei să fie stricate…

Dar, noi avem topoarele. Mai trebuie doar să decidem dacă să începem să tăiem sau nu.