VESTE TRISTĂ/ Cristian Moisescu, fost primar al Aradului, a murit. Detalii despre priveghi şi înmormântare

VESTE TRISTĂ/ Cristian Moisescu, fost primar al Aradului, a murit. Detalii despre priveghi şi înmormântare

Cristian Moisescu, fost primar al Aradului, a decedat azi-noapte, după o lungă suferinţă.

Acesta era cunoscut ca având probleme cardiace, suferind mai multe intervenţii chirurgicale în ultima perioadă.

Cei care doresc să-şi ia rămas bun de la Cristian Moisescu sunt aşteptaţi vineri, 8 ianuarie 2016, la Biserica Dragostea din Arad (situată pe strada Dorobanților), începând de la ora 18.00

Tot acolo va avea loc, a doua zi, slujba de înmormântare, după care fostul primar va fi condus pe ultimul drum la Cimitirul Eternitatea.

Cristian Moisescu a fost primar al Aradului între anii 1992 şi 1996.

Loading...
  1. Oare o parte din problemele cardiace au fost cauzate si de ciupe si altii din vechiul pnl care l-au exclus ca sa-i ia locul in consiliu local??? Sa-ti fie tarana usoara prietene.

    Raspunde
  2. Un om modest,un creștin adevărat.Regret plecarea sa spre ceruri. Fie-i țărâna ușoară.

    Raspunde
  3. Dumnezeu sa l odihneasca

    Raspunde
  4. Un om si un profesor deosebit! Dumnezeu sa i mângâie pe aparținători.

    Raspunde
  5. A plecat dragul meu prieten Cristi Moisescu
    Nu pot sa-mi închipui cum fără el!!!
    In mintea mea e prietenul de o viata la care în cumpăna ii ceream sfatul și totdeauna mi-l dădea cu dragoste. Rememorez fragmente de amintiri…. M-a învățat sa merg pe bicicleta iar nu mult după aceea i-am cerut bicicleta sa ma plimb, am ajuns la Timișoara și seara la întoarcere era uimit dar bucuros de „performanta mea”. Vara la ștrandul Neptun care atunci era și pe malul drept (unde e parc acum) ne uimea cu acrobațiile la paralele, era un bun gimnast…Paralelele nu mai au acum loc în ștrand, ștrandul nu mai e pe malul drept, acum e o aglomerare promiscua de cârciumi, nimeni nu mai face „tura mare”, noi o făceam zilnic împreuna cu gașca noastră de prieteni, el era cu câțiva ani mai mare și cel mai iubit și respectat. Odată când eram elev, intr-o excursie școlară am ajuns în Piatra Neamt (acum locuiesc aici) și împreuna cu Lili, colega mea de banca și buna lui soție (mai târziu) i-am trimis o vedere iar la adresa am scris doar: Cristi Arad; vederea a ajuns !!!
    In fiecare săptămâna ne suiam în „tramvaiul electric” și băteam dealurile din Podgorii. intr-o zi, la schitul Feredeu, o ruina atunci, un vag altar părăsit intr-o poiana am „celebrat” (în joaca) o cununie (cununi din flori sălbatice) intre el și Lili….peste ani asa a fost, pentru toată viata.
    Ne adunam în cămăruța lui din curtea casei din Barbusse 12 unde locuiau la rude (tatăl lui era la închisoare politica) unde ascultam pe magnetofonul lui (rara scula atunci) muzica buna și Europa Libera la radio.
    Vara cutreieram munții, mai ales Piatra Craiului, Primul cort l-am făcut împreună din pânza de camuflaj, el cosea la mașină, noi îl ajutam, am probat cortul pe ștrand (ne-am înghesuit vreo cincisprezece în el) era intr-o dimineața, putin înainte ca plaja sa se facă o pădure de antene, toți ascultau Metronomul lui Cornel Chiriac la Europa Libera.
    Era prietenul meu de suflet și confident, adeseori când veneam sa-i spun ceva „ghicea” ce vroiam sa-i spun, îmi citea gândurile, mai ales când ceea ce-i spuneam avea o mare încărcătură emoțională.
    Cristi, o imensa bunătate și blândețe, un OM.
    Îmi amintesc odată, în preajma unor alegeri (pe care le-a pierdut) eram la ei și am ieșit în parcul de lingă blocul lui, toți câinii vagabonzi se gudurau pe lângă el, el avea o mângâiere, ceva de mâncare pentru toți, câinii aia îl iubeau, simțeau omul bun. A pierdut alegerile, arădenii au preferat un escroc… Nu m-am putut abține sa trimit unui ziar arădean o sudalmă pentru foștii mei concetățeni: „arădeni, ați ales, mai bine votau câinii în locul vostru”
    Tin minte ca a introdus în primărie un obicei ciudat pentru angajații de acolo dar ulterior o nelipsita obișnuintă: minutele de rugăciune de dimineață, nu intr-un rit anume, fiecare în legea lui și a sufletului lui.
    Mii de amintiri ma năvălesc. Am pierdut un reper din viata mea, sunt mult mai singur acum. Totuși el n-a murit, el încă trăiește în noi, în inimile noastre, el are o cămăruță prețioasă și tainica …Z… Cu multi an în urma având probleme cardiace îl rugam sa se investigheze, nu vroia : „In inima mea nu intra niște sârme, intra doar prietenii mei” .
    A plecat intr-o zi de Sfântul Ioan….. marele lui prieten, Ioan Alexandru („Fratele Ioan”)îl va întâmpina intr-o existentă mai bună pe Fratele Cristian !!
    Odihnească-se în pace .

    Raspunde

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.