W. A. Mozart, catolic și mason, versus Salieri, un edit în cuvinte…

W. A. Mozart, catolic și mason, versus Salieri, un edit în cuvinte…

Să scrii ceva despre Mozart e precum ai încerca să corectezi o Biblie. Oare ce ar mai fi de spus despre marele muzician? Dar, întotdeauna mai e ceva de spus… chiar dacă într-un mod nonconformist.

Și să nu începem cu – s-a nascut, a trăit. Mozart e un nume super cunoscut. Să fim realiști – ciocolată, prăjitură lichior – Mozart, hoteluri, restaurante – ce să mai vorbim de cafenele. Toate Mozart. Cazino, sau case de pariuri, idem. Sunt și aplicații Mozart.

Despre omul Wolfgang Amadeus Mozart e ușor să nu spui  doar lucruri scrise de alții din istorie. Muzica lui ne poate da o analiză la zi. Amadeus ne-a lăsat o moștenire. Cele 626 de lucrări ne dau un review aproape instantaneu. W.A.M a devenit un idol pentru mulți, datorită filmului regizat de Milos Forman în 1984 (Amadeus). Salieri, un muzician italian al curții imperiale, a devenit un personaj negativ al istoriei tot datorită filmului.

Precum mulți artiști ai lumii, Mozart e născut iarna la 27 ianuarie 1756 în Salzburg (orașul sării). Iar acum Salzburgul  e considerat orașul lui Mozart. O încadrare istorică a vieții îl include în perioada clasicismului, alături de frații Bach, Josepf Haydn sau Gluck. Iar creația sa diversă cuprinde sonate pentru pian, vioară, cvartete, concerte pentru pian vioară sau alte instrumente, simfonii, opere. Și reqviemul.

Încă de copil a reprezentat o sursă de bani. Împreună cu sora sa mai mare Nanerl și cu tatăl sau Leopold a cutreierat Europa într-un turneu ce a durat ani buni. Pe vremea aceea probabil era  numarul unu la  copiii au talent. Da, Europa nu l-a văzut altfel, iar concertele, seratele erau un motiv de distractie pentru cei mari de atunci. Prinți, prințese, regi, regine și seniori.

Vremurile în care a trait Mozart au devenit spre sfârșitul vieții lui, timpi ai revoluției (din 1789) sau ai schimbărilor. Iar el a anticipat acest lucru devenind membru al masoneriei. A fost contemporan cu împarateasa Maria Therezia (mama Mariei Anoaneta și a lui Joseph al II-lea) care printr-o scrisoare  adresată arhiducelui Ferdinand îl numește  pe W.A.M. „popor nefolositor”. Îl refuza pe Mozart la curtea imperială. Maria Antoaneta, fiica Mariei Therezia ,ce avea să devina regina Franței era apropiată ca vârstă de Wolfgang. Era un an între ei… Se cunoșteau. La doi ani distanța Wolfgang avea sa moară de boală iar Antoaneta  de ghilotina fraților masoni (1793).

Pentru a înțelege intr-un fel periplu lui Mozart prin marile orașe ale Europei , să considerăm realitatea din anii respectivi când muzicienii  italieni – poate era un trend – erau la modă iar cei de origine germană desconsiderați.Iar casele regale mergeau mînă în mînă cu aparatul ecleziastic. Mozart a fost prizonierul sistemului catolico-monarhist mulți ani. Se pare că accesul lui în masonerie i-a adus libertate și bani. Oricum nu putea supraviețui dacă cele două sisteme nu se îmbinau. Masoneria atunci era un fel de opoziție pentru majoritatea sistemelor învechite din Europa.Iar încilinarea masonilor spre muzică, arte, literatură, pictură  le-au adus mulți adepti. Revoluția franceză pornită in 1789 (Mozart  a murit  la 1791) nu putea fi departe de ideiile lor. Fraternité e unul din multele simboluri masonice.

W.A.M. era cu siguranță un geniu. La vîrsta de 14 ani asista împreună cu tatăl său la Vatican, în Capela Sixtină, la concertul anual când la orga catedralei se cînta Miserere de Allegri. Nimeni nu avea voie să copieze partitura care era scoasă doar pentru anualul eveniment. Mozart ajuns acasă, a transpus în note perfect muzica tocmai auzită. Bineînțeles că a ajuns vedetă la Roma, dar scrisoarea primită de la Papa putea fi o lovitură pentru familia Mozart. Tatal său  se temea de excomunicare. Papa l-a îndemnat doar să fie mai cuminte și să scrie muzică religioasă. Ceea ce nu a facut.

În anul 1773 tînar fiind intră ca și conducător muzical la arhiepiscopia catolică a Salzburgului condusă de Hieronimus Colloredo. Alt nume devenit cunoscut  datorită lui Mozart. Spirit liber, deși era acasă ,Wolfgang nu s-a acomodat într-o lume rigidă bazată doar pe convenții. În septembrie 1777 cere concediu pentru studii și pleacă însoțit de mama sa pe traseul Munchen – Meinnheim – Paris. Tatăl său angajat al lui Colloredo rămîne pe post.

În tot acest timp Mozart scrie. Probabil Meinnheim, un vector al progresului și performaței muzicale, l-a ajutat cel mai mult. De altfel tînarul Mozart nu mai era copil. Iar succesul avut în copilarie nu s-a mai repetat. Copilul  de 5 ani produsese amuzament. Adolescentul producea muzică de calitate, dar urechile senioriale  ce  preferau snobismul italian si mediocritatea cu față retușată au reprezentat un zid de netrecut pentru compozitor.

La Paris moare mama lui Amadeus, iar în perioada asta tatăl său ii interzice relația cu Aloyse Weber, eleva sa. Se întoarce la Salzburg la Colloredo. Viața de artist pe care și-o închipuise s-a terminat deocamdată. În perioada vieții lui a fost cel mai bun pianist al Europei. Putea fi si cel mai bun violonist, dar mâinile scurte erau obstacolul. Mulți pun pe seama epuizării din copilărie slaba lui dezvoltare fizică sau moartea prematură la 35 de ani. Stilul lui, cum spune Yehudi Menuhin, „Mozart cu vocea cea mai liniștită, grăiește pentru inima îndurerată”, este unul moștenit, dar și dezvoltat prin lungile și diversele călatorii. Azi i-am spune un om educat și informat.

Se poate spune că muzica lui Mozart e precum o mașină perfectă ce nu poate fi tunată. Tinerii după vizionarea filmului sunt atrași de reqviem. Lacrimosa in variante rock, heavy metal sunt numeroase. Poate nobilul misterios cu mască neagră a produs, cum mi-a produs și mie, o emoție. E deosebit recitalul chitaristului timișorean Horea Crișovan, interpretînd la chitară electrică uvertura din Nunta lui Figaro.

Enescu, alt geniu al muzicii, compară muzica lui Mozart cu viile strălucitoare ce cresc pe un vulcan activ. Dar cel mai mare susținător al lui Mozart pe timpul vieții lui probabil e împaratul Joseph al II lea. Aici intervine contrastul între împăratul catolic și burghezii masoni. În filmul Amadeus, suveranul Joseph al II-lea este reprezentat atât fizic cât și comportamental aproape perfect. Ajutorul discret (din  film) dat lui Mozart se subîntelege ca o permisiune a curții imperiale de a lăsa pe compozitor să participe activ la viața muzicala a Vienei. Haydn, alt geniu, contemporan cu Mozart, spune că acesta este cel mai mare compozitor. Tandrețea, flexibilitatea, umanitatea sunt cuvinte ce țin de Mozart. Impresionat  de orchestra  din Meinnheim, gândirea lui a prins curaj, iar realitatea nu era departe de visele sale. Yehudi Menuhin spune că armonia lui W.A.M o depășește pe cea a lui Wagner, și în esență muzica lui este una de  operă.

Ultima parte a vieții, reprezentată și în film, e petrecută la Viena, din1881. Se casătorește cu Constanze cunoscută ca Stanzi. Deși Viena e capitala muzicii, conform  spuselor lui Weinberg, Praga e orașul ce l-a iubit si apreciat cel mai mult. Nu se știe exact numarul lucrărilor lui, dar datorită lui Köchel, în 1862 apare catalogul Köchel Verzeichnis, prescurtat K. V. Reqviemul e neterminat, lucru aflat și din film și e considerat ultima sa opera K.V626.

La Viena, a scris cele mai cunoscute lucrări instrumentale și operele Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Flautul Fermecat. Și o noutate pentru acest gen de muzică e faptul că libretele încep să fie în limba germană.

Despre alți oameni din viața lui, Weinberg îi amintește pe soprana Nancy Storace  care venea gratis din Anglia să  cânte pentru prietenul ei, instrumentistul Becke, sau libretistul da Ponte. Da Ponte după vizita în SUA vine să caute mormîntul lui Mozart, dar locul inhumării rămîne in continuare necunoscut. Salieri nu e nici pe departe personajul veșnic intigrator  sau omul ce l-a otrăvit pe Mozart, cum se spune foarte des. Se poate sa fi existat un conflict, dar băiatul lui Mozart, după moartea tatălui să, îsi continuuă lecțiile de muzică cu Salieri.

Arii celebre, cum ar fi noaptea lui Figaro, regina noptii din Flautul Fermecat sunt fredonate și azi. Iar operele din întreaga lume prezintă lucrările lui Mozart. Mari muzicieni ai secolului trecut ne încântă sufletul cu muzica lui. Celibidache și Karajan dirijează ferm orchestra și corul ce cântă Requiemul, simfonii și multe multe altele. Maria Calas ne surprine cu regina nopții  din opera Flautul Fermecat. Iar  astazi într-o versiune rock Julian Art ne prezintă sinfonia 25 și Erok sonata rondo alla turca cu metal-feelingul de rigoare.

Flautul fermecat, deși e o operă ce azi în lumea filmului ar fi catalogată fantasy, ne arată melancolia copilăriei, veselia, finețea, e considerată o operă masonică.

Mozart râmîne un personaj veșnic tînăr, în spațiu și timp.

Desen: Antonia Iovan

Nota redacției: Cristian Iovan  este inginer specializat în industria lemnului, profesor, designer de mobilă. În prezent, studiază istoria la Universitatea de Vest din Timișoara.

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.