Mai multe articole din rubrica "" ↑

Ne strigă mama?

Mama noastră vitregă, de care nu prea am mai ţinut cont după prostioarele din ’89, pare mai irascibilă ca niciodată în ultima vreme. Ce irascibilă, supărată rău de tot, cam pe toată lumea. Cum care mamă vitregă? Mama Rusia, năzdrăvanilor! Încruntată şi cu mîinile-n şoldurile-i voluptoase, Rusia tună şi fulgeră din privirile „atomice” către tot şi toate ce-i stau în cale. Poate „manevra Ucraina” să nu fie altceva decît un bluf, un joc de glezne pe post de încălzire pentru „meciul oficial” ce va urma…

Sancţiunile aplicate Rusiei de către UE, de exemplu, s-ar putea dovedi un veritabil bumerang pentru economia Europei Unite. Sau nu. Ţinînd cont că Federaţia Rusă este al treilea mare partener economic al UE embargoul instituit de ruşi, care au suspendat importurile alimentare, ar putea cutremura economia şi aşa anemică a unei Europe ce crede tot mai puţin în forţa… unităţii ei! Sub embargou am înţeles că mai sunt SUA, Canada şi Australia. Ultimele două, iertaţi-mi îndrăzneala, sunt cam de umplutură.

Ţinta este duşmanul tradiţional: SUA. Punct.

Scuturile antirachetă americane amplasate pe lângă „gardurile Imperiului Rus” nu-s pe placul soldatului rus. Ruşii, de fapt, sunt un popor de soldaţi. Mare parte dintre bărbaţi sunt de meserie soldaţi. Se estimează că fără declanşarea unei mobilizări generale, din zori şi pînă-n noapte, şaptezeci de milioane de ruşi ar fi lejer sub arme.

Conflictul ruso-ucrainian s-a născut sau „ticluit” din opinii diferite pe un teritoriu aproape comun. Pro-ruşii şi cei pro-Europa, înainte de scenariile ce le vedem astăzi, erau prieteni, colegi de serviciu sau chiar neamuri. Contrabalansez, ca de obicei, spre latura pacifistă a problemei, dar, de data asta, ramura de măslin stă alături de butonul urgiei atomice.

Şi atunci, noi ce ne facem, tovarăşi?

Uniunea Europeană ne-a catalogat de mult drept ţigani. Americanii ne-au căutat doar la interes sau la mişto (nici măcar ambasador nu-şi trimit la Bucureşti!). Ruşii nu ne-au iubit nici pe vremea cînd ne prostituam pentru ei. Vai şi amar!

Dacă lucrurile vor lua o turnură nefavorabilă pentru noi, mama vitregă ne va pune la colţ, pe coji de nucă! Însă, tare mă tem că, conform destinului nostru, în momentul de apogeu al evenimentelor, ăla care contează, ne vom găsi pe baricada greşită.

De urmărit.

P.S.

În situaţia în care cărţile se arată a fi prost împărţite cât de curând vom sărbători 23 August mai abitir ca pe vremea lu’ Împuşcatu’. Luaţi aminte, ezitanţi tovarăşi…

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.