Orice asemănare cu personaje reale e …

E arhicunoscută vorba conform căreia filmul bate viața. De aproximativ o săptămână am început să urmăresc serialul „House of Cards“ (Jocurile Puterii). Pe scurt, toată acțiunea se concentrează asupra personajului principal Francis Underwood un congresman din SUA care face tot posibilul pentru a ajunge în ierarhia politică.

Serialul vine să confirme ceea ce majoritatea dintre noi bănuiește despre ce înseamnă viața de politician, și anume trădări, minciuni spuse pe față, promisiuni neonorate. Francis ajunge pe parcursul a doi ani de zile Președintele Americii, fără a fii votat de către cei pe care părinții și bunicii noștri i-au așteptat ani la rând. Totul se bazează pe multă intrigă, planuri puse la cale în spatele ușilor închise. Practic, e o copie fidelă a ceea ce se întâmplă în orice stat de pe Pământ. Iar primul gest pe care Francis îl face după ce depune jurământul de investitură în cea mai înaltă funcție este de a merge la mormântul tatălui său și să facă ceea ce face orice câine în fața unui zid.

Bineînțeles că asemănările cu lumea politică din România sunt evidente. Dar, cum nu sunt specialist în acest domeniu, acest serial mi-a amintit de ceea ce se întâmplă în fotbalul arădean. Unde lucrurile merg exact pe același eșalon pe care, din păcate, s-au infiltrat și politicieni. Acest material este scris înaintea partidei dintre UTA BD și Național Sebiș, cea care va decide în mare măsură cine va promova în liga secundă. Un meci la care, personal, nu țin foarte mult să asist. Cei care ne citiți știți care este părerea mea legată de această echipă înființată la ordinul lui Gheorghe Falcă și ținută în viață de vicleanul Alexandru Meszar. De cealaltă parte, stă primarul Sebișului, Gheorghe Feieș, un om care știe să își aleagă cu mare grijă luptele pe care le duce. Până cu câteva zile înaintea acestei dispute, distinsul primar nu a ratat nicio ocazie să atace clubul cu care se luptă direct pentru promovare. Brusc, totul a încetat, mesajele războinice s-au transformat în porumbei de pace. Să nu fiu înțeles greșit, nu susțin un duel verbal dus în sport, din contră.

Dar, toată turnura această bruscă m-a pus pe gânduri. Cumulat cu alte informații legate de ce s-a întâmplat în trecut la UTA BD, dar și în acest sezon, această partidă a dispărut de pe lista mea de interese. Nu acuz pe nimeni de nimic, nu insinuez o înțelegere verbală între nimeni. Doar că am constatat, din ce în ce mai des, că sportul care mă ținea când eram copil de dimineața până seara afară cu o minge la picior, brusc a devenit mult mai urât. Și nu mă refer la calitatea tehnico-tactică a partidelor. În momentul în care ai acces în spatele copertinei, orice spectacol își pierde din farmec. Nu mi-a plăcut niciodată să știu cum un magician își face trucurile, am preferat să rămân cu bucuria și uimirea cauzată de fiecare astfel moment de „magie“. Fotbalul îl adoram atunci când tot ceea ce știam era că trebuie să câștig meciul cu „rivalii“ din parcarea adversă sau când am aplaudat și am cântat treizeci de minute încontinuu la retrogradarea UTA-ei, la acel meci de pomină cu Gloria Bistrița.

De aproape opt ani de zile încoace însă fotbalul s-a transformat total, din plăcerea de a urmări 90 de minute de luptă în discuțiile avute timp de o săptămână înaintea oricei partide. Când informațiile neoficiale curg pe bandă rulantă. Când rezultatele sunt stabilite la o cafenea, pub sau restaurant. Iar când magia dispare, totul se stinge. Unde ești copilărie, cu naivitatea ta cu tot?

P.S. Acest articol a fost scris înaintea partidei dintre UTA BD și Național Sebiș. Între timp, arădenii au câștigat meciul direct. Articolul și-a păstrat veridicitatea.

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.