Ioan Holender: „Dacă am ajuns acolo, să zicem pe un pisc, nu a fost un salt, ci un drum făcut cu răbdare”

Prima seară a Stagiunii Estivale 2015 a Teatrului de Vară Ethos îl va aduce în faţa publicului arădean, pe Ioan Holender, cunoscut ca fiind cel mai longeviv și apreciat director al Operei de Stat din Viena (Staatsoper).

El va prezenta cu această ocazie, duminică, 28 iunie 2015, începând cu ora 20, cartea apărută la sfârşitul anului trecut la Editura BRUMAR, cu titlul „Ioan Holender de la Viena la Timișoara”, scrisă de Cornel Ungureanu și Vasile Bogdan.

Noul volum ilustrează „capitole” din viața și cariera lui Ioan Holender, considerat de autori „una dintre personalitățile definitorii” ale timpurilor noastre. „A fi timp de 19 ani directorul uneia dintre cele mai mari opere din lume, a ilustra, ca nimeni, Timișoara, Banatul, România, Europa valorilor muzicale, a trăi cu o vitalitate copleșitoare încrederea în lumea de mâine, dar și în acel Acasă numit mereu – iată argumente ale speranței. Ale speranțelor noastre.”

Ioan Holender s-a născut la Timişoara, în 18 iulie 1935. A condus destinele Operei de Stat din Viena (Staatsoper) timp de 19 ani, în perioada 1 aprilie 1992 şi 30 august 2010. Preşedinte şi director artistic al Festivalului Internaţional „George Enescu”, ediţiile 2007, 2009 şi 2011, Ioan Holender este în prezent consilier al Metropolitan Opera New York, al Operei din Tokio şi al celei din Budapesta.

„Nu am deloc impresia că am făcut ceva excepţional sau că sunt deosebit. (…) Eu nu am plecat din România pentru că am vrut să fac carieră, nici măcar ca să trăiesc, ci ca să supravieţuiesc. Am plecat când nu mai era efectiv nicio posibilitate pentru mine să-mi continui viaţa aici: exmatriculat din toate facultăţile din România, dat afară din slujbele pe care le aveam. Aveam o normă şi jumătate de antrenor de tenis şi dosarul a ajuns la cadre şi acolo s-a decis că nu corespundeam, eram un element duşmănos faţă de orânduirea de atunci. Eu am şi o oarecare înţelegere faţă de acele măsuri ale lor, privind în contextul vremii respective. (…) Când am plecat am fost trist şi deprimat pentru că pierdusem tot ce aveam până atunci, inclusiv limba pe care o vorbisem toată viaţa. Dacă am ajuns acolo, să zicem pe un pisc, nu a fost un salt, ci un drum făcut cu răbdare. Şi am mari îndoieli că sunt chiar aşa de iubit în Austria cum se zice, cred mai degrabă că sunt cunoscut şi că i-am făcut să mă respecte”, susţine Ioan Holender.

Sursa foto: TVR