Terorismul de bulevard ne încuie porţile din Schengen

Terorismul de bulevard ne încuie porţile din Schengen

Justifică starea de urgenţă suspendarea unor drepturi fundamentale în UE?

Suspendarea libertatii de a calatori fara controale in spatiul Schengen este reactia de panica a unor politicieni derutati. Asa se dovedeste a fi un politician cand nu gestioneaza situatia decat pe vreme buna, nu si pe vreme rea. Depasita de criza greceasca, de valul de refugiati si de actele de terorism de pe teritoriul sau, Uniunea Europeana reactioneaza baricadandu-se, cum a mai facut-o si in trecutul nu prea indepartat. In mai toate vechile puncte de frontiera, cazarmile vamesilor au ramas in picioare. Acum, s-a dat unda verde ca ele sa fie renovate si redeschise, pentru a se controla si inregistra tot ce pune piciorul dintr-un stat in alt stat.

Doua elemente au contribuit la evaporarea peste noapte a ceea ce se credea a fi batut in cuie, un fundament al constructiei pacii si bunastarii care este UE. Primul, chiar si in ordine cronologica, este valul de refugiati din “tarile terte”, care au tabarit peste Europa caci la ei in tara mureau de foame, de bombe, sau de amandoua.

Al doilea este “terorismul de bulevard”, care pune in pericol cafenele, sali de spectacole, si in general lumea in plin proces de socializare, pe strazile din Paris sau Bruxelles.

Institutiile statului n-au fost atacate cu bombe, bistrourile insa da. Iar in panica lor extrema, politicienii si fortele de ordine strang randurile, suspendand drepturi greu dobandite, in decenii de lupta pentru democratie si drepturile fundamentale ce tin de ea.

Pericolul terorist, reactivat la maximum datorita atacurilor de saptamana trecuta din tarile sale vecine, a dat un argument in plus Germaniei de a-si intari institutiile de forta si de a incerca sa readuca situatia refugiatilor sub control.

Dupa caderea Zidului Berlinului din 9 noiembrie 1989, au venit in Germania de Vest din si prin fostul RDG, pana in martie 1990, in medie 50.000 de oameni pe zi: estici germani, dar si repatriati tarzii sau solicitanti de azil politic din fostele tari comuniste ale Europei de Est, printre care si Romania.

Guvernul Kohl a raspuns la acel moment fluxului de migranti, oferind o rata de schimb intre Ostmark si D-Mark de unu la unu. Imigrantii straini au fost gestionati “dupa acte” si dupa cat de necesari s-au dovedit a fi statului german.

Kohl a actionat in pofida riscului economic, a sfaturilor date de unii experti, printre care si presedintele de atunci al Bundesbank, Karl Otto Pohl. Decizia cancelarului a aruncat in aer costurile reunificarii. In ciuda transferurilor de peste o mie de miliarde de de euro din Vest, mari parti din estul Germaniei au degenerat, transformandu-se in deserturi economice si zone subpopulate.

In decembrie 1991, la scurt timp dupa inceperea razboaielor balcanice, la insistenta Germaniei si impotriva rezistentei din Marea Britanie, UE a decis recunoasterea Croatiei si Sloveniei ca state independente. Din nou s-a semnalat un val, o crestere pe termen scurt a refugiatilor din Germania. Insa de atunci, cifrele imigratiei s-au tinut sub control. Pana anul acesta, cand statisticile si previziunile au explodat.

Numarul de refugiati care a ajuns weekend-ul trecut pe teritoriul federal a depasit capacitatea logistica disponibila – cea a Deutsche Bahn si a orasului Munchen. Astfel, politicul a intrat sub presiune pentru a opri trenurile si a tras frana de urgenta. Ceea ce este un lucru practic, insa cu consecinte de principiu.

Daca Franta, Belgia sau Germania declara unele situatii de urgenta drept relevante din punct de vedere al inchiderii frontierelor, atunci si alte tari isi pot lua “libertati europene”, inacceptabile dupa tratatele in vigoare. Teoretic, fiecare regula europeana poate fi incalcata sau eludata, daca decidentii din tarile UE constata oficial si la unison o situatie de urgenta.

Italia si Grecia pot lua in considerare recenta imigratie ca situatie de urgenta relevanta in defalcarea obiectivelor bugetare ale UE.Italienii isi pot extinde acum bugetele, in scopul de a-si proteja frontierele proprii si ale UE. Francezii pot cheltui bani in plus pentru interventia militara in Siria si de combatere a terorismului in tara lor. Iar exemplele pot continua. Comisia Europeana a semnalat deja posibilitatea aparitiei unor pretentii de acest fel. Iar in aceasta situatie, dreptul Germaniei si al CE de a solicita disciplina bugetara se duce si el pe apa sambetei, cum o face si libertatea de miscare in Schengen. Acest lucru ar putea conduce chiar si la descompunerea pietei unice europene.

La inceputul lui 2015, nicipauza de euro si nici de Schengen nu a fost vreun moment in discutie. Acum stim ca este posibil, cel putin teoretic, ca tarile sa poata solicita un time-out de la apartenenta lor la zona euro. Aceasta a fost pozitia ministrului de finante german Wolfgang Schauble, in luna iulie, in negocierile privind pachetul de ajutor pentru Grecia. Acesta a fost, de asemenea, parte din propunerea oficiala a Consiliului de Ministri. Desi propunerii nu i s-a dat curs, un EURO-OUT pe termen limitat nu mai apare de neconceput.

Iar acum, se prabuseste si Schengen. Se prabuseste oare? Pe cat de groaznica apare o astfel de perspectiva in UE, sa nu uitam ca populisti de extrema dreapta si nationalisti ca Viktor Orban sau ca Marine Le Pen abia asteapta sa construiasca iar garduri, si nu doar pentru refugiati. In noul context european imbibat de frica de terorism, mentalitatea statului-natiune probabil ca va recastiga teren.

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.