Mai multe articole din rubrica "" ↑

Prostia nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri, în veacul vecilor

Plouă atât de tare încât şi Setilă din poveste şi-a cumpărat umbrelă. Aşa că, după ce toate modalităţile de petrecere a timpului meu ploios m-au părăsit plictisite şi zgribulite, pe sub streşini, mi-am aliniat neuronii la coada din faţa televizorului. N-a trecut mult şi prostia a început să reverse din ecran, inundându-mi cunoştinţa şi conştiinţa.

Plouă atât de tare încât şi Setilă din poveste şi-a cumpărat umbrelă. Aşa că, după ce toate modalităţile de petrecere a timpului meu ploios m-au părăsit plictisite şi zgribulite, pe sub streşini, mi-am aliniat neuronii la coada din faţa televizorului. N-a trecut mult şi prostia a început să reverse din ecran, inundându-mi cunoştinţa şi conştiinţa. Am încercat eu să îi pun un stăvilar prin închiderea pleoapelor, dar în urechi n-am mai apucat să bag nimic. Din păcate, am auzit tot.

Se făcea că vicepremierul rus, unul de-i zice Rogozin, s-a apucat să scrie ceva pe twitter. Sincer, deşi sunt pasionat de politică externă, n-am auzit de el până acum. Declaraţia citată de pe internet m-a şi făcut să înţeleg de ce omul trăia în bezna necunoaşterii mele. Era şi inactiv politic (un fel de Oprea al nostru, actual vicepremier, despre care sigur nu a auzit nici un ziarist de dincolo de Nădlac) şi foarte prost (un fel de Stroe al nostru, fost vicepremier, de care nici eu nu am auzit până când nu şi-a scos prostia la uscat, pe balconul Palatului Parlamentului). Rogozinul acesta ar fi zis, după un zbor deasupra ţării noastre, că data viitoare va survola România dintr-un bombardier. Afirmaţia putea foarte bine să putrezească pe net, dacă nu venea Băsescu să arunce nişte drojdie peste ea şi să o umfle la nivelul unei declaraţii politice. Nu ştiu dacă a fost drojdie de bere sau drojdie de vin, dar sigur nu a fost drojdie de pâine, fiindcă nimeni nu a rupt din declaraţii să le guste cu sare, în semn de bună primire a lor. Ba Băsescu a utilizat şi o jignire la adresa oficialului rus, spunând că nu ştie câtă votcă a băut rusul înaintea declaraţiei. Nimic nu poate fi mai răutăcios şi mai răzbunător decât un prost jignit. Mă rog, n-are rost să reiau succesiunea de afirmaţii stupide ale celor doi. Cert este că limbajul a fost preluat la ştafetă şi de alţi politicieni europeni şi ruşi. Asta m-a amuzat întâi: adică şi ei au proştii lor, nu doar noi avem proştii noştri? Apoi m-a îngrozit: acesta să fie nivelul clasei politice mondiale? De sfadă şi oţărâre ca la piaţă? De clasa politică românească nu mă mai mir, însă îi găsisem, dintr-o solidaritate tâmpită, motivată de un patriotism auto-impus, nişte circumstanţe atenuante. Am dat vina pe nivelul scăzut al educaţiei societăţii româneşti, pe o inerţie a stilului politic comunist, ba chiar le-am găsit politicienilor români argumente, punând bâlbele şi împleticeala în politică pe seama unei bune intenţii nesusţinută de o cultivare a spiritului civic făcută la vremea ei, adică în adolescenţă şi în tinereţe. Nu-i aşa că am descris frumos prostia clasei politice româneşti?

De ruşi, ce să mai zic? La ei toate astea sunt ridicate şi preamărite pe soclurile turnate în beton şi în conştiinţa poporului de fostul KGB. În plus, tradiţia imperială a cultivat până şi printre proşti mândria şi atitudinea autoritară. Până şi Bisericii Ruse îi e greu să cultive şi să propovăduiască supuşenia ortodoxă şi evlavia creştină, într-o ţară în care se educă regretul după imperiul sovietic şi se moşteneşte mândria imperiului ţarist.

Aveam, totuşi, alte aşteptări, în calitate de cetăţean european, de la politicienii din ţările cu tradiţie democratică. Adică mă aşteptam, cel puţin, să nu bage în seamă prostia şi ciorovăiala est-europenilor. Se pare, însă, că prostia e dulce, deoarece atrage spre ea ca mierea. Dar dacă prostia în politică e ca balega? Şi balega atrage spre ea, dar muştele. Oamenii nu se prea apropie de balegă, doar în cazul în care o folosesc ca îngrăşământ… Staţi aşa! Asta e! Evrica! De-aia se înmulţesc proştii în politică, fiindcă în politică prostia e folosită pe post de îngrăşământ! Înseamnă că tot de-aia se spune despre un politician care şi-a băgat mâna prea tare în borcanul cu miere că va da de balegă. Quo erat demonstrandum!

Bine că m-am convins că pot mânca miere. Proştii mă amuză doar.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.