INTERVIU/ Arădeanca Raluca Lenarth, despre Transylvania College: „Am zis că nu se poate, așa ceva nu există”

INTERVIU/ Arădeanca Raluca Lenarth, despre Transylvania College: „Am zis că nu se poate, așa ceva nu există”

O tânără din Arad predă de câțiva ani de zile la una dintre cele mai prestigioase școli din România.

Raluca Lenarth are 32 de ani și predă economie la Transylvania College (Cluj-Napoca). Este dirigintă la Year 12 și coordonator de educație financiară în cadrul școlii.

Într-un interviu pentru Blogul Transylvania College, Raluca a vorbit despre cum a ajuns să lucreze acolo, despre importanța educației financiare și despre cum reușește să facă față anxietății din pandemie.

Blogul Transylvania College: De când lucrezi la Transylvania College (TC)?

Raluca Lenarth: Din 2013, dar pare o veșnicie, pentru că am făcut foarte multe lucruri în acești ani și am și văzut școala schimbându-se foarte mult. E extraordinar în ce direcție merge școala acum, din punctul meu de vedere.

Ce a fost înainte de TC pentru tine?

Eram în al doilea an de master, la Statistică și Econometrie, la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, și căutam un job. Era foarte greu, pentru că toate erau fie la un call-center, fie îți cereau experiență foarte mare. Mai lucrasem ca assistant manager la o platformă pe net, dar nu era nimic oficial, era mai mult un hobby. Voiam neapărat să încep să muncesc, dar nu știam ce voi face mai departe. Cineva mi-a spus de Transylvania College, de care nu știam nimic: am auzit că se caută un profesor de economie. Am venit din întâmplare la interviu. O prietenă m-a rugat să merg cu ea, să văd despre ce e vorba. Am ajuns în școală și mi-a rămas în memorie momentul ăla. Am zis că nu se poate, așa ceva nu există. Era incredibil de fain, totul colorat, animăluțe, țestoase, peștișori în acvarii. M-am gândit: “Ce e aici?” Pe Ciprian Ghișa (n.r. – în prezent, director școală – linia română) l-am cunoscut prima dată, pentru că el ținea interviul. Am povestit despre ce presupune să fii profesor, despre responsabilități…

Deci ai ajuns aici din întâmplare, dar până la urmă ai dat totuși un interviu.

Inițial ne-a făcut mai mult o prezentare. Când s-a ajuns la ideea de responsabilități, prietena mea a înțeles că nu e pentru ea. Ni s-a zis apoi că, dacă suntem interesate, să venim săptămâna următoare pentru o lecție demonstrativă. O chestie care mi se pare extraordinară la Transylvania College este că ți se dă șansa să arăți ce poți. Nu aveam experiență, făcusem doar modulul pedagogic, dar mi-au spus: “Vii, faci un demo lesson, vedem dacă îți place, dacă te descurci, apoi ai trei luni de probă. După trei luni, vedem ce facem mai departe.” Ceea ce mi s-a părut incredibil, pentru că în niciun loc nu mi se mai oferea oportunitatea de a încerca. Peste tot eram întrebată doar dacă am experiență, iar eu nu aveam de unde să am experiență… Repet, asta am apreciat aici de la început: că ți se dă șansa să încerci lucruri. Și nu neapărat strict la predat mă refer. Vrei să faci un proiect? Fă-l. Îți iese? Perfect! Nu-ți iese? Nu-i nimic, măcar ai încercat. Simți că oamenii au mare încredere în tine, ceea ce e grozav. Nici în momentul în care am făcut acea lecție demonstrativă nu țineam neapărat să fiu profesor. Am vrut doar să-mi demonstrez că pot să fac chestia asta. Apoi a devenit ceva care a început să îmi placă atât de mult și să mă descopăr atât de mult, încât la un moment dat am știut nu mă mai pot opri și nu mă mai pot întoarce. Cred că să fii profesor nu e o carieră, ci e ceva ce fie ai, fie nu ai în tine. OK, poți să fii profesor cu titlul, cu numele, dar dacă nu îți place cu adevărat, atunci ceva prea bun și fain nu se va întâmpla pentru elevi.

Ești „financial education coordinator” în cadrul școlii. Ce presupune și de cât timp faci asta?

Am început să mă implic în programul de educație financiară și antreprenorială (pe vremuri – “My Money Week”) la un an după ce am venit aici. La început am fost un membru al unei echipe. Apoi a început să-mi placă foarte mult. Având în vedere că predau și economie, se pliază foarte bine. După câțiva ani, am devenit coordonatorul programului “Săptămânii financiare”. În ultima perioadă, ne-am gândit că ar fi frumos și sănătos să extindem programul. Să nu rămână o singură săptămână de educație financiară, ci să încercăm să facem mai multe activități de educație financiară în întreaga școală. De aici s-a născut și comitetul nostru, “Money-FEST Committee”. În fiecare an am avut un grup de elevi care s-au ocupat cu organizarea săptămânii de educație financiară, dar în principal săptămâna era organizată de profesori, cu ajutorul elevilor. În urmă cu un an, elevii au preluat controlul, ceea ce este extraordinar.

Iar rolul tău care e acum în acest proiect?

Unul de ghidare și de sprijin. Pe lângă săptămâna de educație financiară, care acum se numește „Money-FEST Week”, organizăm mai nou și webinarii. Am dus activitatea în online, pentru elevi din toată România.

Înainte de a începe pandemia cum suna proiectul? Știu că urma să mergeți în școli de stat.

Totul a venit de la o dorință mai veche de-a mea de a duce educația financiară în comunitatea noastră, în Cluj. Am reușit, dar într-o mică măsură, în sensul în care, în fiecare an, în timpul săptămânii de Educație Financiară, chemam elevi din școlile clujene să participe la activitățile noastre. Ei veneau la noi, făceam activități împreună, diverse proiecte…

Dar era doar o săptămână.

Da. Apoi ne-am gândit să schimbăm puțin lucrurile, să mergem noi la ei și să îi implicăm în diverse activități. Elevii au scris, cu ajutorul meu, un curriculum de educație financiară, pe care l-am prezentat copiilor. Noi anul trecut am avut un parteneriat cu cinci școli, ca să vedem cum evoluează proiectul. Am reușit să facem câteva workshopuri și a fost foarte fain, elevii care au participat au fost foarte încântați de ce am făcut noi, iar elevii noștri din comitet s-au simțit foarte bine să dea mai departe din cunoștințele lor, doar că apoi am luat o pauză de vreo trei luni.

Pentru că a început pandemia.

Da. După care elevii au zis: „Miss, noi nu mai putem să stăm, trebuie să facem ceva cu proiectul.” Evident, după ce lucrurile s-au mai așezat puțin, frica a mai dispărut un pic și am zis că am putea să ne reluăm activitatea. Atunci elevii au venit cu ideea să facem webinarii, iar eu am zis că e o idee perfectă! Atunci când am trecut la varianta online, am reușit să integrăm mult mai mulți elevi, chiar din orașe din care poate nici nu ne-am fi gândit.

Deci renunțați la ideea asta de a merge la anumite școli din Cluj? Și ați trecut acum la varianta online, la care pot să participe tineri din toată țara?

Deocamdată, da. Nu e ca și cum nu ne-am fi gandit la webinarii de la început, doar că era o rezistență mai mare din partea unor școli înainte de pandemie. Nimeni nu voia să se gândească la online atunci. Dar acum, că este posibil, pentru că nu avem ce face, lucrurile s-au așezat și interesul este foarte mare. Au fost și cazuri de profesori care au participat la webinarii alături de elevii lor și au spus că a fost incredibil. După ce am terminat cele patru webinarii, ne-au cerut să mai facem și în săptămânile viitoare. Asta a fost însă doar o variantă pilot, să vedem cum funcționează, iar din toamna aceasta începem o nouă serie.

Adică de acum?

Da. Deocamdată nu am început, pentru că lucrăm la un site, care va fi gata la sfârșitul lui octombrie. Ne facem și site, deoarece dorim să oferim webinariile cu resurse, cu tot.

Știu că la un moment dat au fost și elevi din Republica Moldova care au aflat despre webinarii și care au participat la ele.

Da, așa este. Și au fost foarte mulți elevi din sudul României. Nu ne-am așteptat, pentru că nu am avut o comunicare foarte mare cu școli din zonă. Am fost foarte impresionați.

Financiar, cine sprijină acest proiect?

Banca Transilvania este sponsorul nostru de la prima ediție de Global Money Week. Ei au crezut în noi încă de la început, ne-au susținut foarte mult și cred în faptul că educația financiară e foarte importantă în rândul copiilor și elevilor. Spre exemplu, chiar săptămâna trecută am avut un workshop care a fost organizat de cineva de la Banca Transilvania, la cererea noastră, pentru că am dorit să învățăm despre mai multe aspecte: credite, bănci… Acum vom integra ce am învățat în viitoarea nostră programă. Și suntem și în procent de 80% de a finaliza traducerea curicullumului nostru din română în engleză, ca să facem aceste webinarii și la nivel internațional.

Ca să fie clar pentru toată lumea, aceste webinarii sunt predate de elevi din Transylvania College și sunt destinate tot elevilor, da? Ce vârste au cei care le predau?

Da. Elevii care le predau au între 15 și 18 ani.

Știu că pare de la sine înțeles, dar poate ar ajuta să discutăm și acest aspect: de ce e important ca un tânăr să fie inițiat în educație financiară? Cu ce îl ajută?

Educația financiară este foarte folositoare, indiferent de vârstă. Noi am început programul de educație financiară gândindu-ne la toți elevii, de la cei de grădiniță până la cei de clasa a XII-a. Curriculumul pe care l-am pregătit acum punctual pentru webinarii este, desigur, pentru elevii de liceu, dar activitățile de educație financiară făcute de noi de-a lungul anilor au fost pentru diferite vârste. Și vreau să subliniez acest lucru, pentru că am avut diverse discuții în trecut: cum să învețe copiii de la grădiniță despre bani? Am explicat și atunci, repet și acum: educația financiară nu se rezumă la bani. Logic că vorbim și despre bani, dar când vorbim de educație financiară, vorbim de mai multe aspecte. Despre resurse, cum economisim și așa mai departe. Mai sunt oameni care spun: un elev de clasa a IX-a nu este pregătit să discute despre bani. Din punctul meu de vedere, din ce am citit și din discuțiile cu diverși specialiști, e foarte important ca elevii să știe de la o vârstă fragedă cum să își facă un buget, ce înseamnă să economisești eficient banii și să îi cheltuiești sănătos, ce înseamnă salariu brut și salariu net, plus activități și exerciții practice. Poate elevii de liceu vor face la un moment dat practică, eventual una plătită. Când semnezi un contract, ce înseamnă cifra aia, brută, netă? Hai să ne gândim! Apoi taxele. Cine le plătește? Trebuie să înțelegi că și angajatorul plătește foarte mult pentru tine. Și sunt și alte chestii foarte importante: unde se duc taxele pe care le plătești tu? Până la urmă, trebuie să știi și ce plătești, și ce ți se cuvine. Sunt și mulți adulți care nu cunosc foarte bine aceste lucruri.

V-ați gândit să adaptați toată materia asta la care lucrați și să o transformați într-un soi de manual pentru tineri?

Nu ne-am gândit la asta, pentru că încă mai lucrăm la cursuri. Dar e o idee!

Cum a fost pentru tine începutul pandemiei și ce crezi că te-a ajutat cel mai mult din tot procesul de wellbeing prin care comunitatea TC a trecut în ultimii ani?

În momentul în care a început nebunia, a fost foarte greu, pentru că rolul meu era dublu. Trebuia să mă gândesc la familia mea, cum va fi, ce facem să fim OK, dar în același timp aveam și rolul de “părinte” pentru copiii mei. Aici mă refer la elevii cărora le sunt dirigintă. Toți sunt copiii mei! Chiar dacă aveam zile în care eram foarte stresată, poate chiar plângeam, trebuia să fiu tare pentru că trebuia să-i reasigur pe ei că totul e în regulă. A fost poate puțin mai greu la început, în primele două săptămâni. După care am reușit să plecăm din Cluj, la țară, unde am stat șase luni. A fost un spațiu în care m-am simțit în siguranță, un loc extraordinar, în care am reușit să mă reconectez cu natura, după mulți ani în care mi-am dorit să fac asta. Pentru mine, orele online au fost foarte OK. Pe partea de wellbeing am lucrat mult la mine, la dezvoltarea mea. Lucrând deja anterior pe atacuri de panică, pe stres, pe tehnici de meditație, de respirație, în momentele astea grele, de pandemie, în care probabil simțeam că totul se duce, reușeam să mă conectez la tot ce am învățat, la tot ce mi-a oferit școala pe parte de wellbeing. De asemenea, ce contează foarte mult pentru mine în momentul de față este cercul influenței. Stau să mă gândesc: pot să fac ceva în situația asta, pot să schimb ceva? Nu. Atunci hai să trag aer în piept și să merg mai departe. Chestia asta m-a ajutat foarte mult, ocazie cu care pot încă o dată să spun cât de mult apreciez că reprezentanții școlii se gândesc la wellbeingul profesorilor și elevilor.

Ai ceva de adăugat la discuția noastră?

Da. Ceva despre care am discutat foarte mult cu părinții în ultima perioadă. Mă gândesc acum la elevii noi din școală și la preconcepțiile cu care vin din alte sisteme de învățământ: o teamă constantă de școală, frica de a spune ceva greșit, frica de a întreba, de a fi vulnerabil în fața profesorului, de a fi judecat și tot ce pornește de aici, încredere scăzută în sine, frica de a vorbi în public și toate lucrurile… Ce îmi doresc eu e să încercăm să trecem peste asta împreună. Iar părinții și profesorii au un rol foarte important, evident. Avem mult de lucrat la asta, nu doar elevii, ci și noi, adulții.

Poate și frica de a cere ajutor, nu?

Exact, pentru că nu vreau să fiu judecat că nu sunt destul de bun. Perfecționismul și toate acestea au legătură. Am observat și modul în care elevii se dezvoltă când acceptă un proiect în școală sau doresc să se implice. Atunci o mare parte din frică dispare. Asta mai vreau să accentuez: importanța activităților extracurriculare sau care completează procesul academic și adaugă plusvaloare!

Text/foto: http://blog.transylvania-college.ro/

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.